Poem cu pietre de stagnări

Povestea iar stagnează… Râd cascade în hohote de toamnă, râd de noi că am lăsat atâtea cavalcade să stingă vara şi s-aducă ploi cu stropi amari… Să calce în picioare şi-aşa plăpânde florile de maci… Zburăm din nou cu aripi de-nchistare pe care să le soată niciun vraci n-ar mai putea din mugurii de umeri….

Îmi eşti şi-mi vei fi…iubire

Nu mai ştiu ce îţi sunt însă ştiu ce îmi eşti şi de-aceea prin gânduri mă pierd căutând ne-ncetat acel pod spre poveşti şi visând chipul drag să-l dezmierd. Nu mai ştiu ce îţi sunt însă ştiu ce trăiesc când o clipă în cale-mi apari, pe-acel jar de emoţii intense păşesc şi apoi pe-ai uimirii…

Pe (acelasi) drum

El îi tot căra ghiozdanul şi la nasturi o-ncheia. Făcea glume cu toptanul chiar de vocea-i graseia şi-ncerca să o distreze -n orice clipă… Era zmeu ce-ar fi vrut să-ndepărteze norii toţi şi-avea mereu la-ndemână aşi de spuneri. Ea, c-un zâmbet delicat isca numai presupuneri dar îl răsplătea pe dat’ cu pupici şi…ciocolată. Împărţeau acelaşi…

Poem stângaci

Tu vezi imposibil pe fiece filă de mare nescrisă, la fiece pas. Eu văd în adâncu-ţi o taină,subtilă ce-ţi ţine aprinsă tristeţea în glas, în glas şi-n privire… Nu-s multe atingeri, nici multe sintagme sau largi adnotări dar drumul îmi este pavat cu convingeri. Ţi-e teamă de noul ce-aduce schimbări, de albe torsade ce zvântă…

Călătoare între zori şi amurg

Tot singură-s iar drumu-i tot mai lung, cu-abrupte povârnişuri şi cu chei săpate-n stânci, de gânduri… Să ajung până mijeşte luna, să mă-nchei la nasturii de noapte-n cuibul tău e-aproape imposibil dar nu-mi las speranţa-n tină, n-o arunc în hău ci mi-o-nfăşor de glezne… Mi-a rămas numai un fir, o iederă de vis pe care…

Mărturisire

Când spun iubesc,iubesc cu-adevărat şi îmi simt vara hohotind în gânduri a cer senin şi-a drum reinventat. Când spun iubesc n-am dubii printre rânduri. Ai dreptul de orice să te-ndoieşti dar nu şi de această exclamare născută din torsadele fireşti ale mai multor rădăcini de mare. Când spun iubesc, iubesc fără de timp şi de…

Fără cântecul tău

Din mine pleacă păsările…Toate… Migrează de un acum spre alte zări şi-apusurile iar mi-s numărate de-o toamnă aspră ce-are pe cărări mormane de tumori… E-atâta grabă în aripile-ntinse înspre sud că umbra mea nici nu le mai întreabă ce le-a trezit în noapte, ce aud de galopează fără contenire. Firescu-n nefiresc s-a preschimbat de când…

Eu, mărul… discordiei

Căşeluşa mea cea mică E-n război cu Azorică! Nu se-nghit deloc! Ai zice Că fac totul să se-oftice: Ba se-aleargă, ba se muşcă, Ba-şi ocupă locu-n cuşcă. Eu credeam c-aşa se joacă Şi cu timpu-o să le treacă Dar parcă se înteţeşte Vrajba lor şi mă mâhneşte Când se mârâie cu ură Şi-şi iau osul…

Scrisoare de la colţul sufletului (2)

Mă doare lipsa ta şi nu mi-e bine, dar nu te strig iar paşii-i las pe drum să rătăcească încă. Fără tine mi-e dat să trec vâltorile de-acum. Pe câmpuri cu lumină-ntâmplătoare nu cresc lăstari de cântec. Nici iubiri. Nu se-nfiripă vise fără soare și n-ai să vezi vreodată trandafiri smulgând vreun zâmbet zării istovite…

Căutări arzânde

Atâtea frunze te-au strigat pe nume și-atâtea păsări zbor au irosit în căutări arzânde. Peste brume am alergat desculţă. Am fugit și-nspre lumină şi-nspre întuneric. Şi-nspre apus şi înspre răsărit. Prin vălul ceţii diafan, eteric sau prin cuprinsul gândului trudit mi-am desenat cărări de întâmplare. Şi-n cuib de disperare-am aţipit! Munţi am mutat. Şi-am răsturnat…

Scrisoare de la colţul sufletului (1)

Iubitul meu, se macină lumina în zimţi de suflet… Printre întrebări azi ne-nverzeşte graba şi rutina. Nu ne mai cresc din lut tulpini de mări, nu mai îmbrăţişăm copaci de vise, ne ard mocnit pădurile de gând. Pe zările rămase-ntredeschise, se văd atâtea zmeie fumegând. Se zbate pleoapa cerului din mine când pe retina zilei…

Bineeee!

N-o să-ţi mai vorbesc vreodată Fiindcă răăăăău m-ai supărat… Să îmi spui aşa,deodată, Că sunt prea-ncăpăţânat Şi că joaca mea nu-ţi place Vreau să ştii că m-a durut. Încercam orice a face Ca să râzi, ai priceput? Mă scălâmbăiam întruna, Ţopăiam, rupeam hârtii Ploaie ca să-ţi fac iar luna O tăiam felii, felii Şi-o-mpărţeam numai…