Tablou de iarnă

E-un frig pătrunzător şi dă să-ngheţe Şi ultimul cuvânt din glasul meu Care-ar fi vrut cumva să-ţi dea bineţe Şi să-ţi aprindă cerul cu un zmeu De zâmbet aromat cu nostalgie. Se-agaţă timpul vinei de ninsori Şi scrie la minut o elegie Cu viscol surd, cu geruri şi cu nori Pe care n-o citeşte decât…

În casa asta

dimineaţa sunt eu cea care bate puternic în canatul decorat cu motive astrale şi coup de fouet în chenare de scâncet după-amiaza vii tu la rând să trezeşti vecinii cu bubuituri de râs şi infern în fiecare scândură de indiferenţă prea mult zgomot „pentru nimic” nu-i aşa? puţine uşi închise între noi dar niciun zăvor…

Hai

Hai, păpuşico, să-ţi citesc povestea În care el şi ea se întâlnesc Într-un poem rotund. Se duce vestea Despre cum râd în hohot când cioplesc Un trunchi de gând în formă de mirare Sau modelează lutul unui vis Cu mâini de rouă şi de încântare Privindu-se în ochi. În câmp deschis Pun paşi de zbor…

Astă seară

ţi-am ascuns singurătatea-ntre perne şi-am râs privindu-te cum căutai nervos asfinţitul între coperţile zilei să nu-mi ghiceşti bucuria de-a mă juca în sfârşit cu soarele tău mă prefăceam că lipesc afişe de gând pe marele zid (chinezesc ?) al nebuniei de nisipuri mişcătoare te-am molipsit şi-ai început să mă vezi cu ochii mării deschişi abrazivă…

Şi tu… Și eu…

Disimulăm că nu doare când doare, că nu ne pasă când murim de dor, că greul poartă haine de uşor deşi abia se ţine pe picioare. Disimulăm când frigul ne e-n oase că ne e cald şi chiar că asudăm, când lupta se-nteţeşte că luptăm deşi n-avem instincte curajoase. Disimulam și când ne mai întreabă…

Ştiu… Şi nu ştiu…

Ştiu să înot… Şi totuşi, câteodată o mare de pericol mi-e uscatul şi port aceeaşi haină cu-necatul ce şi-a uitat voinţa descheiată. Ştiu să şi cânt dar cântecu-mi lipseşte adesea de pe harta ascultării. Prea inhibat de umbrele mustrării ieşirea-n lume parcă nu-i prieşte. Ştiu să desfac verigi de chibzuinţă dar mă-ncifrez şi în necugetări…

Dar din dar şi Raiu-i gata!

Nu-ndrăzneam să-ţi cer, mămică alţi pantofi, dar ai ghicit că şi-astă pereche-i mică… Nu ţi-am spus, dar strâng cumplit ghetele de la nenicu’ şi au şi… aerisiri… Ştiu că tu şi cu tăticu’ încercaţi agonisiri dar e greu când numai unul bani câştigă… Şi puţini… Deşi trudă-i cu duiumul şi la câmp şi prin vecini….

În prag de iarnă

E nemișcare în căsuța noastră, un aer rece, rece și mult praf. Mușcata-i veștejită în fereastră și pe noptiera veche-același vraf de cărți ce au rămas doar răsfoite. Nu pâlpâie în vatră niciun jar și-n așternuturi ,încă răvășite doar umbrele-amintirii mai tresar. Tresar și eu și m-adâncesc în gânduri ce-abundă astăzi în melancolii când văd…

Iubire

  Se vor opri doar paşii să-ţi mai scrie aleile pe care te-ntâlneam căci gândul va mai îndura o mie de-nsingurări pe sub acelaşi geam ba luminat de-a dorului chemare, ba îngheţat în beznă de negări. Ai fost la început o întâmplare. Te-ai transformat în jarişte, cu zări de zbucium alb şi în antet cu…

Nu te mai cred

Îmi ascund ochii înnegriţi de noapte sub masca certitudinilor reci. Mi-ademeneşti prezentul cu-alte şoapte când ştii că valul meu nu poţi să-l treci în catastiful mărilor de cântec. Contezi prea mult în râsul altor ploi ca să încerc să spun un alt descântec în limba nemuririi. Numai noi n-am fost acolo când rodea lumina și…

Tălmăcire

M-am ascuns în buzunarul unui vis şi te-nsoţesc orişiunde-ţi porţi amarul sau dulceaţa… Îţi şoptesc “te iubesc-uri”ziua toată, şi-ţi presar în cale flori. Nu mă vezi îmbujorată, nici când pun cununi de nori frunţii mele încreţite, nici când râd rostogolit toamnele-mi încărunţite sau când plâng înăbuşit. M-am ascuns în buzunarul unui vis şi te-nsoţesc pe-orişiunde-ţi…

Sonet înfrigurat

Ai să mă strigi dar n-am să-ți mai răspund. Cu marea-n brațe-mi voi ascunde sarea de pe obraji într-un banal rotund de inimă. Și-i voi schimba culoarea. Ai să mă chemi dar nu voi mai veni spre țărmul tău de zbucium niciodată. Valul de frig îmi va încetini umbra desculță și îngândurată. Și-ai să mă…