În hățișul de umbre

Stăruie pe lângă lună ca să-și țină mierea-aproape când în haite se adună lupii albi pe lângă ape de-nțeles, flămânzi și dornici să își potolească sațul. Speră să îți fie spornici pașii când se-nmoaie brațul. Fuga este rușinoasă dar nu și când se-nfiripă moartea-n haina ta cea roasă și când toate-n tine țipă a scânteie…

Sufleţel de pripas

Nu mă lua de-aici, mi-e bine! Tremuram când m-ai adus în acest locşor,străine şi-n hăinuţa ta m-ai pus dar tot te privesc cu teamă. Deşi foamea îmi dă ghes, glasul tău care mă cheamă nu-l ascult, nu vreau să ies. Nu spun că o picătură de lăptic nu mi-ar prii că-s un prunc, cu caş…

În lipsa ta

Priveam în jos şi cerul se-ngustase În ochii mei cu pleoape de crispări. În cuib de gând, rutina adunase Doar iarbă răvăşită de plecări. Nimic din jur nu-mi mai trezea surâsul Iar umbra-mi de zăpadă tremura, Barajul ce zăgăzuise plânsul Se năruise… Frigul aiura Şi se-nteţea în trupul înserării Un vânt de dor, năvalnic şi…

Mă-ntreb

De ce te-oi fi-ndrăgind atât de tare și să-ți ignor chemările nu pot? De ce mi-e lumea fără de culoare când nu mi-ești sens și nu suntem un tot? De ce când zorii cântă în fereastră a-nsuflețiri de zbor mi-ești primul gând și n-am sub pași decât o cale,-a noastră? De ce-mi doresc oriunde și…

M-ai desenat în iarbă, frumoasă…

creionul viselor mi-a schiţat zâmbet şi linişte fără riduri păream o vară melancolică ce-şi aştepta cireşii să se pârguiască la o – nsemnată cotitură de gând păsări măiestre ţâşneau din ochii mei nerăbdători să te ştie vânam răsărituri între două tăceri te-mbrăcam în cuvinte-nflorite mi-erai şi târziu şi etern şi aproape dar şi prea curând…

Doi, sub geana unui vis

Tu îţi mai aminteşti cum dimineaţa Sub geana unui vis, îmbrăţişaţi Ne mângâia şi ne scria prefaţa Acelui anotimp? De vânt presaţi Să ştergem paşii norilor de vară Pe drumul unui cer cu râs pavat Ne luam povestea, umbra şi-o chitară Şi alergam desculţi într-un zănat Ce ne-mpărţea secunde răbdătoare Şi ne făcea din bucurii…

Iubirea noastră?

N-a dispărut… Doar plânge-ntr-un ungher pentru că ne purtăm ca doi copii ce își împart feliile de ger în loc să-alerge iarăși pe câmpii, să mâne-n voie fluturi de sărut, să-și prindă-n plete stele de cicori privindu-se cu jind și-așa, tăcut când se agață umbrele de nori. Iubirea noastră nu, nu a murit. Doar plânge…

Gândicel de mamă

Ce liniştit ţi-i somnu-acum,copilă! Ore în şir aş sta să te privesc… Când fruntea ta e doar un pic febrilă nici să respir aproape nu-ndrăznesc. Să dorm?Cum aş putea măcar o clipă în braţele durerii când te ştiu? De rugăciuni şi zâmbet fac risipă ca să te-alin şi mă forţez să fiu puternică, deşi se…

Balans pe tăişul unui gând

Nu ştii ce vrei! Te-agăţi cu mâini de gheaţă De marginile verii din cuvânt Dar scrii prăpăstii zilnic în prefaţă Şi-apoi arunci cu ţipete în vânt Ca încruntarea lui să te întoarcă Din nou în iarna ta de răzgândiri Să-ţi ningă iar cu dacă şi cu parcă Pe buzele rostirii şi-n priviri. Nu ştii ce…

Iubire,

De câte veacuri nu mai ştiu de tine? Aproape nu respir şi-n friguri zac iar marea mea abia se mai abţine să numere vârtejuri ce desfac genuni şi le întind peste poeme… Nu iau în seamă valuri ce-mi şoptesc că te-am pierdut şi c-am să trec prin vreme fără putinţa să te regăsesc pe-un ţărm…

Iubire

Mai bine nu veni decât s-aduci cu tine valul secetei cumplite și să se scrie-n gândul humei cruci pentru acele vreri neostoite. Mai bine nu veni decât să pleci cu cerul meu, spuzit acum de stele și să îmi lași doar nopțile, prea reci să le-ncălzesc cu-o mână de nuiele. Mai bine nu veni, nu…

Ca să te găsesc

Trec prin flăcări, merg pe ape, fac din depărtări aproape, rup hârtii de-mpotrivire și-mi duc cerul cu-ndârjire pe-aste brațe de poveste. Mi-așez zbuciumul pe creste de-ntristări dar mân spre tine toate dorurile-aldine ce se scriu pe foi de sete ’n toate ca să te repete. Las și spini să se împlânte ’n carnea gândului, să…