Altceva

Nimic n-am vrut… Nimic… Decât pe tine în preajma mea… Să te zăresc zâmbind era de-ajuns să fie și la mine soare pe stradă, să nu mor de jind. Nimic n-am vrut… Nimic… Decât să-ți fiu aproape… Umbră-a umbrei, dar aproape… Te-aș fi urmat oriunde, și-n pustiu și-aș fi-nvățat să merg chiar și pe ape….

Pe note de înalt

Cântă inimă iar…Cântă despre tot ce te încântă când ți-e-nmugurită vara și-și trăiește primăvara. Cântă despre înflorirea rozelor, despre-nverzirea pajiștilor, despre zbor, despre vise, despre dor, despre cum se înfiripă liniștea, clipă de clipă când privești spre cel iubit și-l vezi nins dar fericit… Cântă inimă, că știi și vioara cum s-o ții, și arcușul…

Iubire

Te-ai jucat nu doar cu mintea mea, mult prea doritoare să te creadă și s-audă-ntruna ce ar vrea. Te-ai jucat cu inima-mi, năroadă. Ea e astăzi cea ce nu-și găsește liniștea pierdută-n niciun loc, ea e cea ce bate nebunește sau aproape nu bate deloc. Te-ai jucat fără să te gândești ce dezastru vei lăsa…

Ai fost

Ai fost cândva iubirea mea duioasă… Ai fost cândva tot ceea ce speram ca să găsesc când mă-ntorceam acasă cu sufletul aprins de cât tânjeam… Ai fost cândva minunea așteptată… Ai fost cândva motiv ca să respir și dincolo de lumea ahtiată de păsări de furtună în delir… Mi-ai fost cândva torent de fericire… Îmi…

Însingurat copac

Te-a dus sămânța într-un luminiș, departe de ai tăi, de toți, de lume. Ai crescut drept chiar de-au privit pieziș spre tine-atâtea umbre fără nume. Dintr-un lăstar fragil și temător căruia-i alergau prin sevă spaime când și-ascuțea primejdia vreun topor și nu-l lăsau un freamăt să îngaime ai devenit minunea care ești, cu rădăcini adânc…

Iubire

Dac-am tăcut n-a fost fiindcă n-aveam nimic de spus, nimic de arătat cu degetul cuvântului pe geam. Dac-am tăcut a fost fiindc-ai pliat hârtiile acelor mări stângace pe care nerăbdarea le foșnea să ducă lotci încolo și încoace fără să țină cont de vremea rea, lotci înțesate până la refuz cu dulci nimicuri, toate pentru…

Nu

La sentimente n-ai cum să renunți… Ori simți cu tot ce ești și îți legi valul entuziast al mării de-ai lui munți, ori se dezleagă el și-ți surpă malul. Iubești sau nu iubești… E-atât de clar că nu te-oferi numai pe jumătate cum nu răstorni o mare în pahar. Ca să fii-n două locuri nu…

Omule

Când îți propui să cucerești o stâncă nu pregăti numai escaladarea. În hăul provocării nu se-aruncă oricine și oricum… Numai ardoarea nu-i îndeajuns ca să ajungi pe culmi… Cățărătorul trebuie să știe ca să se folosească și de ulmi în mica lui, spre piscuri, nebunie, să facă prize, noduri de blocare a corzilor și bucle…

Oare

Ce îi spui unei mame ce-a pierdut lumina ochilor într-o secundă? Cum să-mblânzești durerea ce-a-ntrecut orice închipuire și abundă? Și ce-i spui unui tată împietrit, care privește-n golul dinăuntru, pustiul din afară, ce-a venit cu tot nisipul lumii înlăuntru? Nimic care-ar putea să-i consoleze… Nimic care-ar putea să deseneze pe chipul lor o rază de…

Rugător

Pleacă tu, îmi spuneai, mai întâi… Pleacă tu… Eu nu pot a-mi desprinde nici privirea… Mai stau să mângâi amintirile-acestea-aburinde… Pleacă tu, îți spuneam… Mai rămân înc-o clipă pe prispa luminii umbrei tale-un minut să-i amân risipirea-n fereastra grădinii… Erau magice clipele-acele… Eram magici, iubire și noi și atât de aproape de stele împărțind raiu-acela…

Obsesiv

Istoria se repetă-adeseori cum se repetă pașii pe ninsori la fel de-atenți, la fel de aplecați și de troieni la fel de-apropiați. Sunt coduri ce se-anunță prea târziu și care vin cu valuri de pustiu, cu vifore și geruri nemiloase ce țin și răzgândirile în case. Și eu am ajutat-o să-și repete zăpezile cu nu-uri…

Cât va fi nevoie

N-am căluțule, jăratic ca să-ți dau ci numai fân… Pentr-un drum inițiatic nu-i de-ajuns dar să-l amân nu am cum… Învățul n-are timp, nici drept la răzgândiri… Eu sunt gata de plecare, de-ncercări,de potriviri ale mâinilor pe coamă, a picioarelor în scări, a privirii fără teamă înspre-abisuri de-ntrebări… N-am căluțule, jăratic dar eu știu că…