Anost

Iubirea mea, vin greieri sub fereastră
să mă întrebe, unde-ai dispărut?
Cine ţi-a şters din gânduri vara noastră
şi-n ce hăţiş de umbre s-au pierdut

paşii de cântec şi de poezie
pe care ni-i scriam din zori în zori
când nu vedeam doar ca pe-o nebunie
mersul pe sârmă? Ruperea de nori

ne surprindea pe valul de lumină
îmbrăţişaţi în vise şi n-aveam
teamă că ne-ar fi smuls din rădăcină
vreo vijelie fiindcă ne ştiam

nuanţele hazlii,pictate-n sare
şi zâmbetele tandre pe de rost.
Iubire, iar vor munţi să ne separe
şi fără tine totu-i mai anost…

Aura Popa, 12.08.2014
Sursa foto: Internet

 –

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s