Adesea

Cuib își face ca-ntr-un pom uscătura și în om. De-orice sevă îl golește și de tot îl gârbovește. Câteodată n-are timp nici să schimbe-un anotimp sau să-și pună în sertare ceva rugi întru iertare. Neschimbate-s toate-n jur, sub al lunii abajur dar în omul răvășit de-uscătură-i vânt cumplit, e-o de nedescris furtună ce nori negri…

Vâltori

2014 Poeta Dori Lederer despre Vâltori… „doua trei vorbe despre poezia ta…cu admiratie si mult drag.. Eu am numit poezia ta o poezie pentru oameni sănătoși la suflet și la minte, deși trăim in secolul supersonic și tindem să facem mult, să facem repede si nu mereu tocmai profund. Asta are poezia ta, Aura :…

Pe mine

După mama,-aceea care prima-n brațe m-a ținut a fost toamna…-n drumul mare, într-un timp de mult trecut mi-a zâmbit și i-am zâmbit. Mi-a cântat și i-am cântat. Eu n-aveam de povestit însă ea mi-a înșirat multe… Vrute și nevrute… Despre păsări, despre nori, despre ceruri descusute, despre fluturi, despre flori, despre cum stă să picteze…

În ochii destinului

De n-ai conta, nu ți-aș ieși în drum… De n-ai conta nu aș sculpta și-n fum îngrijorări și umbre temătoare, și-absența ta n-ar fi mereu dogoare… De n-ai conta, nu aș mai rătăci pe foi de ger și nu mi-aș mai toci bocancii ’nalți și grei ai nerăbdării pe muchiile-ascuțite-ale-ntristării. De n-ai conta, nu aș…

E…

Mai ușor să vezi cum altul taie frunze la căței și când e uscat asfaltul și când plouă, să nu iei tu oglinda ce te-arată tot cu foarfeca în mâini, tot tăind (și nu o dată) frunze de zadar la câini… E mai simplu să-i zărești altuia-n privire paiul decât să te dumirești câtaaaa bârna-și…

Crede-mă

Cui i-e dor tot timpu-aleargă. Nici nu știe să mai meargă… N-are pace, n-are stare,  e-n continuă mișcare sau căzut în letargie visând la ce-ar vrea să fie… Și mie mereu mi-e dor și-s mereu cu capu-n nor. Ba alerg, ba tac și zac ore-n șir într-un hamac de iluzii neavând decât chipul tău în…

În dimineața asta

Larg fereastra am deschis-o și-nspre lume am privit ca și cum aș fi zărit-o prima oară și-am simțit umezindu-se privirea de atâââât frumos cuprins: țărmul, marea, risipirea de-albatroși pe-acest întins, cuiburile mici din rama streșinilor, norii,- mii ce-ncercau să treacă vama de senin scriind hârtii de văzduh într-o clipită… Lung spre lume am privit și-am…