Poem însetat

Ce sete mi-e de tine, râs năvalnic
Şi cât aş vrea de arşiţă să scap…
Punând sub lupă gândul cel amarnic
Aş franjura lumini ce nu mă-ncap

La capete de sensuri diferite
Ca să păşesc din nou pe curcubeu
Şi-aş căuta ferestre potrivite
Pentru căsuţa sufletului meu

Care să se deschidă înspre cântec.
Ce sete mi-e de tine, râs aldin
Şi vervă-n apogeu, dar ce descântec
Ar trebui să ştiu ca să v-obţin?

Aura Popa, 16.09.2014
Sursa foto: Internet

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s