Oportunistul

Nu va pierde niciodată ocazia de a se încărca cu energie din bateriile altora va vâna întotdeauna prilejuri și circumstanțe determinante pentru poziția lui de lider în tagma sus-pușilor pentru el nu e și nu va fi niciodată important doar meritul în restaurarea unui edificiu pentru el vitală este valorificarea șansei, atârnarea trofeului în perete…

În luptă

Au căzut pe rând, unul câte unul, caii și pionii… Până și nebunul umblă fără cap, pe-acest câmp de luptă fără de armură și cu spada ruptă. Turele-s ciobite peste tot, crăpate și zac în zăpada morții fărâmate. Regele trăiește dar e-n agonie. Va pierde cu timpul astă bătălie… Tot apocaliptic are-n ochi regina… În…

Păsărelele

Stau pe sârmă înșirate, zgribulite… Ciripesc și apoi se-nalță toate în văzduh. Vâslesc, vâslesc pe această plumburie mare până când îmi pier din privire. Le îmbie altă plapumă de cer… Mă întreb câte-or ajunge să se bucure de ea, câte zborul și-l vor frânge și pe câte le-oi vedea întorcându-se acasă și mă-ntreb și dacă…

Am dormit destul

E timpul să-mi scot insomniile la plimbare să le plimb în lesă pe aleile gândurilor  pierd prea mult timp dormind vegetând în vise cu telefoanele într-o rețea fără acoperire pe cine aș vrea să sun nu mă-ntrebați cu oricine aș sta la taclale despre cum se învârte cămașa lumii pe degete de ploaie despre reptile…

Pe-atunci

Era în mine-atâta frenezie, atâta vară și atata zbor, atât de tandră, caldă poezie și-atâta risipire de fior. Vibram la orice pas, la orice șoaptă, la orișice surâs care sclipea pe chipul tău, la orișicare treaptă urcată-n fugă să-mi culegi o stea. De-aș fi murit atunci, era mai bine… Văzusem fericirea și-o probasem, era atââât…

Tot ce-am trăit

Pe undeva eu știu că n-ai uitat… Uitarea nu-i făcută pentru noi aceia, ce și-n vis ne-am căutat și orice zbor l-am împărțit la doi. Și știu că-n umbră, de-undeva, de-aproape fiece pas al meu îl urmărești, că haina-acelui dor încă te-ncape și înc-o porți pe-oriunde hoinărești. Și încă-mi scrii… Așa-i? Pe frunze pale, pe…

Ce liniște!

Ce liniște-n astă odaie, ce cald și ce pace și-n noi… Doar focul și-așază-n văpaie cuvinte de jar și apoi ne tooot povestește cum arde în vetre, mocnit sau înalt, cum taie-n păduri halebarde, cum scurmă înghețu-n bazalt… Ce liniște-i și cât de bine în brațele tale, la tine… Ce cald, ce lumină, ce pace……

Vino-napoi

Dacă și ție ți-e la fel de nor, la fel de umbră și la fel de ploaie vino-napoi… Și frunzele mă dor, și urmele lăsate prin odaie de pașii tăi, și valurile reci, și munții cei cu crestele cărunte, și floarea veștejită din ghiveci, și zâmbetul,și cuta de pe frunte. Toate mă dor… Cumplit… Dar…

Bucurându-mă de toate

Cânt cu frunza care pică, cu un pui de rândunică când se-nalță-n primul zbor, cu un lan, cu un izvor, cu a boabei pârguire, cu a mării răsucire și-nspre mal, și-nspre pahar , și-nspre-abisuri și -nspre far. Cânt cu iarba care crește, c-un copil ce ștrengărește și-a pus clopul pe-o ureche și dansează în pereche,…

Iubire

Iar s-a mutat pustiul între noi… Nu pleacă de aici niciun convoi și nici de-acolo…Valuri de nisip ne-au îngropat cuvintele,pe chip ne-au adus umbre, și încercănări și arșițele altor închistări. Ziua e mult prea cald, noaptea prea frig, nu taie nicio foarfecă din vig fâșii de îndrăzneală să pornim din nou la drum ca să…

Gând reflexiv

Nu mă tem de fiare ca de mine… Cel mai rău dușman al meu sunt eu, cel mai nemilos… Mă “vând” mereu pe câte-o iluzie de mai bine. Dau vina pe lume deși ploaia eu mai totdeauna o aduc și pe drumuri strâmbe tot apuc adunând necugetări cu droaia tot sperând c-o să ajung departe,…

E timpul

E timpul pentru frunză să ia culoarea cerii, e vremea pentru mare să uite ochii verii, să spumege-a risipă spre alte țărmuri nude și-i timp pentru-a mea frunte mai tare să asude, să nu mai stea pierdută,lipită de fereastră privind săgeți de păsări zburând pe bolta-albastră, privind cum cade ploaia pe iarbă cu rugină și…