Poate-i mai bine

Să rămână-nchisă ușa dintre noi dacă n-avem vise de-mplinit în doi, dacă nu ne suntem apă, aer, viață și motiv ca zorii să-i privim în față. Să rămână-nchisă strașnic cu zăvoare, lacăte și lanțuri dacă nu ne doare dorul peste poate cât să încercăm din tăcerea asta grea să evadăm. Să rămână-nchisă ușa pe vecie,…

Flash nostalgic

Vara-n toi, vacanța-n toi, copilași zănatici noi, -verișori și mari, și mici- în căsuță la bunici. Jocuri fel de fel, glumițe, larmă, râset,bătăițe cu pernuțe, înfruntări, stat de pozne până-n zori. Somn ușor și liniștit fără grijă de trezit, zile pline și frumoase cu-ntâmplări ce-s luminoase și-astăzi când ne povestim și cu drag ne amintim…

Tot timpul

Tot timpu-am știut c-ai să vii în viața-mi, iubire duioasă, pe brațe de rai să mă ții, să-mi scoți întristarea din casă… Tot timpu-am visat să-ți abați cărarea prin zarea-mi albastră arar și-ntr-o zi să îmi bați cu-o umbră de piatră-n fereastră… Tot timpul mi-a fost așteptare a ta, pe-orice drum căutare a ta și-ai…

Ține minte

La binele-ți și altul jinduiește… Ai grijă și nu ți-l lăsa luat! E vulnerabil chiar și-un împărat. Fii precaut cu cel ce lingușește. Se joacă teatru și fără de școală destul de bine, de convingător. Cameleonii-oameni pot când vor să pară albi ca neaua lângă smoală. Crede când ochii-ți văd, nu când aude urechea altuia…

Primăvară

Bumbi de păpădie are haina lumii… Vântu-abia adie pe deasupra humii… Zumzăie albine, iarba se ițește… Fiindcă-i cald și bine pomu-nmugurește… Ciripesc pe ramuri păsări și se-ngână… Raze calde-n geamuri snopuri se adună… Verdele e rege ’n orișice tulpină… Se desfată-n lege florile-n grădină… Cântă iar pe strune viața-n mușuroaie și se nasc pe lume…

Sufletu-mi

De tine să se rupă nu poate… Cu tine să trăiască nu știe… Încearcă mereu… Peste poate să pună-acel punct pe hârtie, să șteargă din gând căutarea ce-ncepe mereu de-unde ești, spre liniști să-nvețe cărarea și drumuri spre alte povești. E prins între lumi… Nici nu zboară dar nici nu se târă… Plutește cu flăcări…

Din păcate

Timp nu mai este mult pentru poveste… S-a scurs, Șeherezado… S-a tot scurs… Ai înnodat furtuni ce dădeau peste buza paharelor și-n blăni de urs ai îmbrăcat feciorii de-mpărați veniți din largul lumii ca să vadă de pot să treacă munți neobservați, ne-nvinși de-a încercărilor zăpadă. L-ai pus pe duh în lampa fermecată și-ai născocit…

Mi-ai spus…

„Aș fi vrut să te fac primăvară toamna mea cu flori albe în păr, să îți dea bucuria pe-afară ca lumina-n coroana de măr când primește-a rodirii ninsoare… Aș fi vrut mai mulți sori să conving să aprindă-a speranței vălvoare și din calea-ți prăpăstii să-mping… Aș fi vrut să te știu fericită toamna mea… Mi-am…

Pe mâine

Și eu multe am lăsat… Veșnic am găsit motive pentru câte am bifat pe-a mea hartă de eschive. Ni se-ntâmplă tuturor să împachetăm curânduri în târziuri…Prea ușor scăpăm clipa printre rânduri de tardiv și ne trezim c-acel țanc nu-l mai găsim să-l urcăm, că a pierit și e lut ne-nsuflețit, c-a secat și acea mare…

Poveste c-un băiețel :)

La orice era rugat cu „nu pot” acest băiat răspundea… Nu era mic dar el nu putea nimic: nici ciorbița s-o mănânce, nici la zece să se culce, nici să-și pună ciorăpeii, nici să-ncalțe papuceii. Altul trebuia să-i strângă jucăriile, s-ajungă borcănelul cu dulceață și să-l spele și pe față. De la ceilalți ajutor aștepta…

Știu că te iubesc

nu de ce, nu pentru ce, nu de când, nu până când, nu de unde, nu până unde, nu cât, nu cum, nu ca cine, pur și simplu, dintotdeauna probabil, stângaci, imposibil, fără motiv, fără timp, fără spațiu, ca mine… Aura Popa,19.03.2017 Sursa foto: Internet

În sfârșit

Ai venit, primăvară cu alaiu-ți de flori. Vreau tot timpul pe-afară ca să stau… Ce culori ai adus! Ce lumină -mi râde-n suflet și-n geam! Ai venit și-n grădină, și în gând și pe ram. Ești aici după-o iarnă mult prea lungă și grea ce a prins făr-o haină groasă inima mea. I-a fost frig…