În lumea mea

S-a mai stins o lumânare de surâs… A mai pierit înc-o umbră de sub soare ce-n lumină a trăit cât să guste cam din toate mările câte puțin, dulci, picante sau sărate, acre sau doar de pelin. Nu-l mai plâng fiindcă izvorul lacrimilor mi-i secat deși știu c-o să-i duc dorul și-o sa-l caut ne-ncetat…

Pe rând

Se sting lumini în case dar se-aprind pe cerul nopții una câte una… Le văd în astă-oglindă licărind… Văd umbrele-ntinzându-se și luna ieșind de după-a norilor perdea… Văd frunzele plutind la întâmplare și, pentru c-a scăpat din mâna mea ceva, un cerc pe apă tot mai mare… Mă văd pe mine, mai îngândurată decât oricând,…

Dilemă :)

Să-ntind laba și să iau sandwich-ul sau să mai stau? Poate că-mi va da și mie din el parte… Cum mă-mbie cu mirosu-i…Salivez și doar că mă-nfrupt visez… L-aș da gata-ntr-o clipită dar s-o văd dezamăgită pe stăpână n-aș prea vrea că nu e cu mine rea… Mai aștept… Greeea încercare când sub nas i-așa…

Spune-mi

Mai ții minte cât râdeam împreună? Încercam mai mereu să fiu haios căci zâmbeai așaaa frumos, ochii-ți scăpărau și toată luminai, de vrăji furată… Făceam tumbe-n colb și-n iarbă, îmi puneam mustăți și barbă din al tău păr lung, bălai doar s-aud cum hohoteai. Inventam povești cu droaia doar ca să îți văd văpaia veseliei…

Nu, nu vreau

Nu vreau să pleci… Mai stai… Te rooog, mai stai… Nu pune iarăși lumea între noi… Mai lasă-mă să te privesc… E rai secunda asta-n care amândoi înlănțuiți suntem… Cât am visat să fiu aici, cu tine, să-ți mângâi obrazul fin, șuvița ce-a scăpat s-o-ndepărtez… Nu vreau să pleci… Rămâi azi și mereu alăturea de…

În pătuc

Oi m-am pus pe numărat însă somnul m-a furat fără să le mântui șirul… Era „terminat” copilul de-oboseală de la joacă, de la jumpingu-n băltoacă, de la tras c-un arc în nori și-alergatul printre flori dar și Mițu… Șoriceii l-au dat gata, mititeii. Ziua-ntreagă i-a pândit ca pe hoți și fugărit fără să fi prins…

Mereu

Tânjesc la oaza-aceea de verdeață, la liniștea cuminte răscolită de țârâit de greieri, la fâneață și la acea mireasmă răspândită de margarete, de cicori, de maci, de ciuboțici, micsandre, clopoței, de aromații și micuții fragi… Tânjesc să stau în iarbă sub un tei și să privesc prin crengile-i cum joacă lumina, cum se cerne-n sita…

În transă

Cum zâmbești, nimeni nu mai zâmbește… Fascinat e oricine privește înspre tine când lași să se vadă a surâsului caldă zăpadă. Captivat sunt și eu, peste poate… Mă surprind căutându-l în toate celelalte, dorind să îmi fie spusă-ntruna a lui poezie. Mă surprind cucerit și răpus de un dor ce nu poate fi pus în…

Uneori

Facem din nimicuri capete de țară și-apoi nu-nțelegem de ce dau pe-afară griurile, umbra, grijile și frica, de ce-n tolba clipei n-avem mai nimica. Dacă nu-s accente grave și-ascuțite punem noi pe vorbe, le vedem cuțite gata să sfâșie, să măcelărească carnea unor gânduri ce-ndrăznesc să crească în afara unui cub de-obișnuință… În atâtea gesturi…

Țipând în tine

Când simți singurătatea cel mai tare? Când ce-ai pe suflet n-ai cui povesti, când cauți un liman cu-nfrigurare și nu-l găsești, când verbul a vesti nefolosit e de mai multă vreme, când te așezi la masă cu tăceri și depeni pe-ale zbuciumului gheme fire de dor mai groase decât ieri. Ți-o faci prieten și te-obișnuiești…

Eliptic

Dimineță blândă… Raze jucăușe-n al meu păr… Fermecate,-albastre oaze printre crengile de măr… Liniște… Dar nu deplină… Liniște liniștitoare pentru suflet și… lumină atâât de mângâietoare… Tu, alături… Zâmbitor… Tu, alături… Ca vrăjit de acest de vis decor… Tu, atâât de fericit că-mpărțim și-această clipă magică, de basm la doi… De cuvinte dulci risipă… Jar…

Mi-e teamă

„C-o să confunzi tăcerea cu uitarea” mi-ai spus cândva… „Nu-nseamnă dacă tac că înspre tine nu mai știu cărarea. Tot vin dar nu m-arăt să nu îți fac inima iar să bată cu putere, cu-al meu surâs iar să te răvășesc și asta pentru-un strop de mângâiere… Meriți mai mult… N-am cum să-ți dăruiesc… Poate-ntr-o…