Cu cheia

Închide ușa, suflete, odată! Nu mai lăsa pe nimenea să intre… Oricât de tare-ar insista să bată învață-te și tu o dată minte și nu te mai lăsa îmbrobodit de orișine… Vezi-ți de-ale tale… I-aproape imposibil de găsit o umbră potrivită pe-astă cale care să poată-ntreg să te-nvelească, sa-ți facă din țărână colț de rai,…

Pe mine

Inițial publicat pe Poezii din suflet, cu suflet, pentru suflet de Aura Popa:
După mama,-aceea care prima-n brațe m-a ținut a fost toamna…-n drumul mare, într-un timp de mult trecut mi-a zâmbit și i-am zâmbit. Mi-a cântat și i-am cântat. Eu n-aveam de povestit însă ea mi-a înșirat multe… Vrute și nevrute… Despre păsări,…

De-acum

Să taci, suflete… Să taci… Pune-ți vorbele în saci și îi ferecă pe veci! Mie, tu să nu-mi mai treci cu-alte ifose prin față. Ți-am dat ac, ai vrut și ață… Ți-am dat cer, ai vrut și zbor… De-asta azi toate mă dor… De cusut, n-ai cusut bine și-s doar ferfenițe-n mine… De-nălțat, te-ai înălțat…

Nu încruntat

Cu dragoste fă tot ce-ai de făcut… Cu mult mai bine-ți vor ieși cu toate dacă zâmbești, dacă de la-nceput pui și credința că orice se poate înfăptui, că orișice visezi poate lua contur de împlinire, dacă întotdeauna te ghidezi după-a ta stea din suflet, de iubire. Că-s mari, că-s mici intențiile tale pot duce-n…

Mă-ntreb

Ce-ai mai făcut de când nu ne-am văzut, lumina mea? Ce munți ai mai urcat? Prin ce fel de păduri ai mai trecut? Ce fel de umbre te-au întunecat? Cum ți-a fost pasul? Curajos mereu sau și anevoios și poticnit? Cine ți-a-ntins o mână când de greu ai dat pe drum? Cine te-a sprijinit? Timp…

Poate-ar fi bine

Să-ți amintești de ce ai început să mergi pe acest drum, de ce ai luat în piept urcușul muntelui scăzut din altul care s-a fărâmițat în ere glaciare, alternate cu ere-n care vipii clocoteau sub carnea lui și-n cutele ridate ce chipul tot mai veșted i-l brăzdau. Să-ți amintești de ce ai continuat să-ți cațeri…

Știi?

Și de pe zidul chinezesc am vrut ca să se vadă cât îmi e de dor de tine și la treabă am trecut scriind chiar și pe-al frunzelor covor, pe-asfaltul ud, pe lutul netezit de pași grăbiți și ploi nerăbdătoare să hohotească-a viață-n asfințit, pe orișice hârtie foșnitoare de țărm, pe foi de ape sau…

În carusel

Gardul s-a rupt, căluții-au evadat și în galop aleargă pe câmpie. La libertate nici nu a visat vreodată-această mică herghelie. N-a primit jar pe tăvi de-argint, nici șei vrăjite ci doar pinteni de copii ce se vedeau în ochii lumii zmei în scările cu ținte aurii… Acum, când gustă iarbă de-ndrăzneală și fornăie cu lutul…

Azi

Stai spășit, Mițule drag știind că ai făcut prostii… De urechi eu nu te trag dar în casă nu mai vii până când nu te dezveți de năravul de-a mușca, de-a escalada pereți și perdelele-a „brusca”. Încă nu sunt franjurate dar vor fi de te mai las bine, bine zgâriate vreun pic singurel în cas’…

Ei, și?

Și dacă doare, ce? Las’ să mă doară dacă de cuget nu am ascultat când îmi spunea să nu mai merg pe sfoară cu ochii-nchiși, că nu sunt acrobat. Era firesc să cad… Am dus ulciorul la apă-o vreme fără-o izbitură, fără să ia contact direct cu golul dar uite-l c-a scăpat și din strânsură….

Zi de zi

Te-am privit crescând, floare minunată… Ai copilărit chiar și tu odată și-ai sărit șotronu-n colb de bucurie luminând cu râsu-ți zarea purpurie. Ai strigat întruna păsări, frunze, nori, umbre foșnitoare, fluturi dansatori, licurici și stele, sfori de curcubeie nasturii uimirii ca să și-i descheie. . Ai vorbit cu vântul și-ai vorbit cu mine despre spini…

Din cartea de grădi „citire”

“Uite, doamna, vezi? Sunt mic! Ia-mă în brățică-un pic… Doar un pic, cât să îmi treacă dorul de acas’ oleacă. Liniștit voi fi apoi și-am să mă tot joc cu voi de-a povestea, de-a scriatul sau prin clasă de-a șofatul. E frumos aici, cu tine dar de mami dor îmi vine repede, de-asta scâncesc și-n…