De dor

Zi de zi vin spre tine… Zi de zi te privesc într-un ciob de oglindă…  Zi de zi îți zâmbesc și te mângâi cu vântul… Zi de zi-ți bat în geam să îți spun o poveste cu al mărului ram, cu o lacrimă-a ploii, cu o rază de soare, cu o umbră albastră, cu un…

Am fost

Am fost și eu cândva un Don Quijote și m-am luptat și eu cu “uriași”… Am pus și eu furtunile pe note și-am vrut și eu pe lună să fac pași. Plecam în aventura răzvrătirii cu arme de carton, încrezătoare că orișice duel, chiar al privirii mă va avea pe mine-nvingătoare. M-am deziluzionat când m-a…

Condițional

Dacă arzi pe rugul unui vis vrând nespus ca el să se-mplinească, să își scoată umbra din abis și-n lumina lumii să-nflorească ne-ncetat vei căuta o cale și o vei găsi într-un sfârșit… Bând doar must de trudă din pocale ai să și exclami că a rodit… Visul însă-ai grijă să nu-ți fie prea apropiat…

Și-anul ăsta

Ai plâns toamnă, c-ai să pleci de la noi și-ai suspinat zile-n șir… Eu trec, tu treci, toți ne ducem când ni-i dat… Ai fi vrut ca să mai stai înc-un pic, dar nu se poate… -n acest colțișor de rai zilele ni-s numărate… Tu te-ntorci… A ta poveste o vor spune mai departe frunze,…

Te uit

Te uit cum uită dimineața să șteargă noaptea de pe geamuri… Te uit cum uită iarna gheața când gerul flutură din flamuri… Te uit cum uită o poveste de născociri, de încercări, cum uită de-orice nou o veste, cum uită pașii de plecări… Te uit cum uită o livadă să înflorească în april, cum uită-a…

Cumva

Știai că nu ai zbor înalt să pui, nici alb destul în fulgii de zăpadă, că după vâsc n-ai fi putut să sui și nici să ștergi a umbrelor torsadă. De-aceea n-ai mai nins, n-ai mai scăpat vertijuri printre degete de fum… De-aceea drumul mi l-ai deznodat de-al tău și ți-ai dus pașii pe-un alt…

De data asta

N-am zăvorât eu poarta dintre noi… Nu mâna mea a tras încuietoarea. Nu pașii mei au hotărât plecarea cu-acel de umbre oarbe, trist convoi. Nu mi-ai dat de ales… De-aceea drumul mi-a devenit prieten peste noapte. De-aceea-mi pun cuvintele în șoapte și las în urmă-oftaturi cu duiumul. Pribeagul care-s azi tu l-ai născut într-un travaliu…

Te rog

Nu mă mai certa… Mereu ai să vezi boticul meu bosumfându-se … Îți place mutrișoara care tace, care are lăcrămioare pe-obrăjori? La disperare mă aduci cu „nu ai voie”… Să ating tot am nevoie ca să înțeleg un pic lumea asta… Sunt eu mic dar și curios de toate! Spune-mi de ce nu se poate…

Suflete

Când nu asculți, cum vrei să înțelegi? Când nu te zbați. cum vrei să te dezlegi din funiile groase-ale-nchistării?  Când tot te-ntorci cum vrei să dai uitării acel tărâm cu anotimpuri pare? Când nu zâmbești cum vrei să-ți fie soare? Stai în lumină și vei fi lumină… Nu te mai însoți cu nori la cină,…

Știi?

S-ar face-un munte pietrele-aruncate în geamul tău la ceasul înserării… Nu cred că ar putea fi numărate nici clipele din orele-așteptării, nici florile pe care le-am trimis din toată lumea asta către tine, nici gândurile toate ce le-am scris cu tuș de dor nebun pe foi veline… S-ar face-o mare lacrimile mele rostogolite pe obrajii…

Cu tine

Rămân, iubire… Până la sfârșit… Nu de grămezi de aur am nevoie ci de-al tău suflet ce m-a cucerit și căruia mă dau de bunăvoie cu tot ceea ce am, cu tot ce sunt… Rămân cu tine… Nu mă pot desprinde… Nu pot pleca… Nu ești un amănunt ci-acea scânteie care mă aprinde la viață…

Am promis :)

Mititel va fi mereu tot ca azi, năsucul meu. Ca Pinocchio, minciunici nu voi spune să mă pici nici cu ceară… De poveste n-am s-ajung. Nu îmi va crește… Boroboațe voi mai face că-s copil și sunt dibace la năzdrăvănii…-i firesc uneori să mai greșesc dar gogoși din gura mea n-or să iasă, veți vedea……