De mine

De mine O să râdeți, dar vă spun care-i teama mea cea mare… Fug mereu, ca un nebun nu de-ale pădurii fiare, nu de câinii arțăgoși, ce smucesc în lanțuri grele, nu de zmeii fioroși ce-și aruncă pân’ la stele buzduganele prin nori uși de ceruri ca să crape ci de… gâște! Ce fiori simt…

“Îmi e nani”!

A luat perna-n brațe și-a plecat singurică-n dormitor… Fără nici un ajutor în pătucu-i s-a suit și pe loc a adormit… Toată ziua alergase și cu mâțul se jucase pe verandă,-n curte,-n drum… De-asta a picat acum frântă… Nu i-a trebuit legănat, cântat, vorbit, vreo poveste-n șoaptă spusă… De-oboseală-a fost răpusă imediat… Deja visează și-a…

Ce faci tu, vară?

Deja-mpachetezi? Târziu venit-ai cu al tău alai și cred că ar fi cazul să mai stai… N-ai terminat pământul să-l pictezi în caldele-ți nuanțe sidefate, n-ai pus lumină-n fiecare bumb de zâmbet și pecetea ta, de plumb în colțuri de răvașe parfumate… Cărări de soare-au fost, dar mai puține decât știam și ar fi trebuit……

În copilărie

Curtea? Nu-mi era de-ajuns nici cu bruma de ogradă pentru joc și pentru-ascuns, nici cu vasta ei livadă… Totdeauna un pârleaz îl săream, spre lumea mare… Către pajiști, către iaz luam drumuri în picioare… Foamea mă mâna spre casă pe-nnoptat… Nu mai devreme l-așezam pe „lup” la masă povestind despre ce gheme deșirasem ziua-ntreagă, despre…

Gafeur în acțiune :)

Nu vreți să știți cât trudise al meu frățior s-adune bănuți vechi, câte-oferise pentru ei și-un tont, ca mine doar în câteva secunde fără-avutu-i l-a lăsat… Cu monede,-nspre niciunde pe fereastră-am aruncat cum ai arunca spre-un iaz pietricele albe-n joacă să faci valuri, doar de haz și-altfel vremea să îți treacă… Le-am dat gata repejor…

Când mi-a murit iubirea?

Într-o joi… Fuseseră cu mult mai multe ploi decât putea oricine suporta și n-a mai vrut sub grindină a sta, sub biciurile fulgerelor grele, tânjind întruna,-ntruna după stele… S-a stins și ai privit-o cum se stinge… N-ai încercat deloc a o convinge să nu își lase-nvinsă vâlvătaia de picurii care cădeau cu droaia, cu-al ierbii…

Ca pentru orice

Pregătirea? Necesară… Rochie, pantofi cu toc, catalog, o călimară și-un stilou… Ca să mă joc de-a învățătoarea tare, tare-mi place… -ai mei amici își știu locul fiecare în “băncuțe”… Sunt mai mici și e musai să m-asculte fiindcă nu-i cert, ci-i învăț zi lumină, lucruri multe fără s-apelez la băț… Știu mai toți „elevii” mei…

În zori

Soarele-și întinde puntea de lumină peste mare… Un pescar, își șterge fruntea de broboane și de sare în a lui albastră barcă ce se leagănă pe valuri… Vântul cântă și-azi de parcă n-are moarte între maluri, n-are frig și n-are ceață… Pescărușii suie, cad, se desprind și se agață de al bolții umed vad să…

Rarisima

Rarisimă Liniște la noi în casă? Doar când doarme prichindeața sau când pune de o groasă trebușoară…-l trage ața numai ștrengării să facă și le faaace, nu se-ncurcă… Tot îi place să desfacă și mereu ne dă de furcă… A prins laptopul? E-ndată bun de aruncat, gunoi că-l „repară”… Sfărâmată tastatura-i pân’ zici doi… Ceasul,i-a…

„Dragostea mare se vede în gesturile mici”

  Din gesturile mici cresc bucurii mari, care-ades ajung de neuitat… O floare cu petale aurii,-l trezește pe surâs cu-al ei curat val de lumină doar într-o secundă… Să simți că-i pasă de-al tău lut cuiva contează… Pentru suflet, orice undă de dragoste, de grijă e ceva… O vorbă bună poate să alunge din preajmă…

În parc

În parc -“Mami, mami!!! Ce se-aude? -O broscuță de pe lac! -Nu-s broscuțe astea ude… Broaștele nu așa fac! -Nu așa? Dar cum, fetiță? -Oac, oac, diri, diri-dam! Știu eu de la grădiniță că mereu noi le priveam cu doamna educatoare pe-un mal cum mai petreceau, cum se întindeau la soare și-n cântat se întreceau……

Încă

Încă Nu îmi e toamnă… Nu-mi va fi curând pentru că vara încă mi-e în gând și roabă și stăpână… Ne-nsorim una pe alta când ne răzlețim de vița-cer fără ciorchini de nori, de verdele din ierburi și din flori… Nu îmi e toamnă fiindcă nu o las să facă lângă mine niciun pas ca…