Carpe diem

Nu mai privi în urmă ne-ncetat… Viața de-acolo e deja poveste de spus la gura sobei, când se-abat ninsori de doruri pe-ale zilei creste. Viața de-acum, de azi e ce contează pentru un mâine însorit și-un ieri ce n-are ochii plânși, și nu oftează, și nu e-adus de spate de poveri… Viața de-acum, de azi…

Spre sud

Fug cârduri de gâște în v-uri ciudate de griul ce umple ungherele toate… Le-aud și le văd cum întunecă zarea, cum taie cu-aripile lor depărtarea fâșii,fâșiuțe, cum se șterg și dispar, cum pun și-alte stoluri pe-al spaimelor jar că iarna va prinde curaj să-ntețească și frigul, și foamea, și c-o să-și pornească morișca ninsorii, ‘nainte…

Dacă…

Dacă ai fi venit cred c-aș fi plâns de fericire, pentru prima dată… Atâtea visuri și-așteptări am strâns în inima ce-abia-ndrăznea să bată știindu-te pe drum, apropiind lumile noastre cu orișice clipă care trecea, știindu-te gonind spre brațele-mi avide de risipă… Dacă ai fi venit m-ai fi convins că liniște îți sunt, și bob de…

Și dincolo de viață

Aș vrea să-mi împart nebunia cu tine, să pieptăn cascade, să vindec genuni, să calc și pe câmpuri înțesate cu mine, să trecem cântând și dansând prin furtuni de mână, să umplem cu timp răbdător clepsidre pe creste de valuri, de munți, să prindem azurul cu-agrafe de zbor, să mergem prin nori pe-ale viselor punți…

Poți orice!

Între vorbă și faptă nu e semnul egal… Între „fac” și „aș face” e-un hiat colosal… Dacă mâna nu strânge, apăsarea n-o simți… Dacă focul nu cântă, nu-s nici vetre fierbinți… Fă totalu-ntre râvnă și ce faci pentru ea… Dacă vrei să stingi setea ia pocalul și bea… Dacă vrei s-atingi cerul pune scara și…

Oamenii, ploaia…

Când nu mai vreau să văd, feresc privirea… Ochii-i închid și iureșul dispare… Pentru un timp își pierde-nsuflețirea lumea din jur, cu ale ei hotare de friguri și de jariști bolduite… Când nu mai vreau să simt, ce să ferec? În suflet toate intră nepoftite, se cuibăresc sau pur și simplu trec prin liniștea-i de…