De dragoste

Te-ai vindecat… Ți-e inima-ntremată și gândul fără cioburi de tristețe… Spui despre „noi” senin „a fost odată”… Luminii surâzând îi dai binețe din alt cotlon de lume, unde-s mări mult mai puțin sărate ca a mea… Te-ai vindecat de visuri, de chemări și ai uitat că te aștept pe-o stea ce se va stinge-odată cu…

Independență

N-are nimeni săndăluțe c-ale mele,-așa frumoase! Mi le pun în picioruțe singurică, nu de-a-ndoaselea așa cum fac alți pitici de pe la noi… Să le-așez, de la bunici știu pentru că amândoi m-au tot pus ca să învăț cum e treaba cu-ncălțatul și de stat să mă dezvăț la gătit ca împăratul… N-are nimeni săndăluțe…

Frunză, frunzișoară

Nu te ia în seamă nimenea prea tare până nu te-nseamnă toamna cu-o culoare neobișnuită și te-aruncă jos, ‘n-iarbă,-ntr-o clipită cu-al ei vânt tăios… Nimeni nu se-oprește-n drum, să te privească verde când ți-e straiul, să îți potrivească firul de lumină fraged în vreo chită… Nimeni nu te vede-așa, “obișnuită” ca pe o minune deși…

Acum

Pe-un fotoliu, adormiți stau pufoșii pisoiași, unu-ntr-altu-nghesuiți… Și ei sunt tot copilași ce-obosesc fiindcă să meargă uită… Luați de-al joacei val ziua-ntreagă se aleargă fiindcă al hârjoanei șal este luung și-i ispitește ne-ntrerupt la deșirat și-orișicine se sleiește când trudește ne-ncetat… Pe-un fotoliu dorm micuții, unu-ntr-altu-nghesuiți… Minunați ca toți puiuții sunt pufoșii-mi istoviți.. Aura Popa,…

Înțeleg eu

Joacă, joacă dar fustițe câte-mi va mai franjura cu dințocii-i? Că „șuvițe” au vreo cinci… M-aș bucura și-n alt fel să își arate dragul, nu smucind de mine mai mai să mă dea pe spate, cuțulache că îmi vine uneori să îl și bat dar n-o fac… E mic, nu știe… De-asta trage ca turbat…

Din poarta inimii

Mereu mă întreb dacă-i ultima toamnă pe care în zare cu ochii-o petrec… Nu știu ce din mine la freamăt mă-ndeamnă când stoluri grăbite prin față îmi trec și cântă rugina în frunze a moarte, când tace seninul sub pledul de nori… Mereu mă întreb dacă-am timp mai departe să merg pe această cărare cu…

Uitând c-au fost ca mine

Nu-nțeleg cei mari deloc cât de greu poate să-i fie,-n pătrățică,-unui ghindoc semne grafice să scrie… Ba-s prea mari, ba sunt prea mici, ba sunt strâmbe, ba-s pocite, ba-s giganți, ba sunt furnici… Veșnic nu sunt potrivite și-astăzi, mi-am dorit să pot face-o vrajă, să dispară stilouașele de tot că prea-mi scot sufletu-afară… Aura Popa,…

Despre mine, despre tine

Despre mine, despre tine și-astăzi lumea povestește… Despre noi, cel scris cu-aldine nimenea nu mai vorbește… A fost în ai tuturor ochi uimire,-a dispărut ca sub secetă-un izvor din al viselor ținut… Toți lumina i-au uitat-o într-o clipă…Nu și eu… Eu simt încă-l ei vibrato magic în sufletul meu… Despre mine, despre tine și-astăzi lumea…

Cât e-nsorit

In leagănul toamnei mă dau ziua toată și cânt ca pe vremuri… A dragoste cânt de viață, de oameni, de tot ce vreodată atinsu-m-a-n suflet… Cu pletele-n vânt și eu ca și toamna-s culoare și foșnet, culoare și zâmbet, culoare și tril ce-și strigă plecarea cu-al frunzelor zvâcnet și trece de nouri în pași de…

Pe-un ciob de umbră

Toamna pregătește zile friguroase… Simt și știu că va pune între file de Brumar mult cenușiu la presat, multe mlădițe, fluturi și lăstari de ploi, că va înveli pojghițe de senin în pleduri noi, ude, pământii de cețuri… Simt și știu că va lăsa-n urma-i sâmburi de înghețuri ici-colo, fără-a-i păsa că vor prinde rădăcini…

Drumul spre tine?

A-nceput c-un pas timid, iubire, neîncrezător când vara mea tocmai prinsese glas și își striga-nfloririle de zor pe umerii de stânci, mult aplecați peste genuni și văi bolovănite, când ochii mei erau ne-ncercănați de nopți în vatra inimii topite… Drumul cu tine-a fost și vis, și zbor, și vals pe-al curcubeului tăiș dar și cel…

Domnișorul Gălăgie

Domnișorul Gălăgiee un copilaș, drăguțcând nu țipă… Dintr-o mierecunoști al lui „glăsuț”ce se tooot burzuluiește…Pus e-ntruna pe arțag!Lui, tot timpu-i reușeștezgomotul, ca unui magvrăjile… La tărăboicât cinci face, nu cât doi… Aura Popa, 24.09.2019Sursa foto: Internet