Primăvară

Primăvară, mai ai verde un picuț și pentru mine? Printre riduri mi se pierde an de an și nu-mi convine că în loc să încolțesc și de tril să dau pe-afară în tăceri mă-nzăpezesc și-mi las cântu-ncet să piară… Cum cântam!!! Umpleam grădina cerului cu glasul meu… Cum mai despleteam lumina sforilor de curcubeu când…

Mai vii?

Mai vii sau ai uitat drumul spre noi? E mult de când te-aștept… S-au tot schimbat rumori cu liniști și-ntre ele ploi de când mi-ai luat iubirea și-ai plecat… Ai dus-o nu știu unde, „pentru-un timp” care se dovedește mult prea lung și dureros, ca orice anotimp fără culori, ce stăruie-ndelung în ne-ntâmplarea unor curcubeie…

M-ai dus

“în cel mai frumos loc de pe pământ” legată la ochi cu o eșarfă de brațe ca să privim în doi răsăritul… Între noi și el erau munții, între tine și mine marea unei iubiri prea mare s-o putem împacheta în fila unei vieți, prea năvalnică s-o putem descrie-n cuvinte… M-ai dus să-mi arăți “cel…

Și azi, iubire

Îmi mai pun “stele”-n păr… Câte-o cicoare, câte un mac sau câte-o albăstriță mai rup de prin fânețele în floare să mi le prind agrafe în cosiță… Mai stau s-ascult cum cântă un izvor când valurile peste pietre-și trece… Mai iau cărări de visuri la picior când vara-n valuri aurii se-ntrece și cântă a senin…

Acum mult timp

Ți-am scris un cântec ce și vântu-l cântă când îl sfâșie și pe el vreun dor, când sângele din trupu-i se-nfierbântă sub al iubirii foc, dogorâtor… E plin de note-ntregi de duioșie, de mângâieri, de zbucium, de chemări și de diezi ce pun în armonie culorile filoanelor de stări… E plin de-o dragoste nețărmurită, neînțeleasă-n…

Ca și an

Primăvară, mă găsești tot cu zâmbetul pe buze, tot cu gândul la povești cu-aișori și buburuze ce se bucură de soare și de clipa de lumină, mă găsești nerăbdătoare să ies iarăși în grădină ca să văd un fir de iarbă din pământ cum se ițește, cum începe-n crengi să fiarbă verdele și-nmugurește… Tot cum…

Iubire

Oricât de lung ar fi un drum care în brațele-ți m-ar duce,-i de străbătut… Chiar de-s duium restriștile,-n orice răscruce după-al tău zâmbet m-aș uita, după-a ta umbră visătoare și veșnic aș înainta spre unde-aș crede că apare… Oricât de lungă calea-ar fi și-oricâte-obstacole-ar avea ce am, ce sunt, tot aș jertfi să te revăd,…

Mie, acum

Parcă nici nu-mi vine, dragă primăvară, să mă bucur tare că-ți înșiri pe-afară pânzele albastre, verdele cel crud, că întorci acasă stoluri dinspre sud fiindcă iarna-iarnă, rându-i, l-a sărit… Cu al ei cortegiu, pe-aici, n-a venit… Nu ne-a pus pe geamuri înghețate flori, n-a întins pe câmpuri pleduri de ninsori… Vii, nu după geruri, cu-al…

Din colțul tău de lume

Și-azi ai venit cu flori ca să mă vezi cum ai venit și ieri și-ntotdeauna… Deși nu ți-am cerut, îmi dai dovezi că-ți sunt în gând și-n inimă întruna, că-i vrei pe ai mei ochi strălucitori, plini numai de lumina bucuriei… Și-azi mi-ai umplut surâsul de culori fără egal, din spectrul duioșiei… În fiecare zi…

Când și când

Fiindcă doare știu că viața,-mi șterge ochii, nu un vis cu-o eșarfă, dimineața, de speranță… Din abis ea mă scoate cu-o vărguță de credință,-nmugurită, ea mi-aprinde-o scânteiuță-n casa inimii, smolită de-ndoieli, de suferințe, de nesăbuiri, de frici, ea-mi sădește-n gând semințe de senin când ger e-aici… Fiindcă doare și îmi umple sufletul tăcut cu stări…

Iubire

A primăvară-ai mirosit mereu, a val de flori și-a viață clocotindă ce peste margini dă-n sufletul meu și-acum, când pâinea lumii, aburindă mușcată e cu saț de-ai iernii zmei o dată, și-nc-o dată, și-nc-o dată, când lutul sub picior se face stei sub gerul ce iar colții și-i arată… Ai mirosit mereu a sărbătoare, a…

Frântă

După-o zi istovitoare mi-am pus puiul la culcare în pătuc și m-am băgat și eu, repejor în pat. Imediat a venit Ene cu-al lui praf de somn pe gene și la mine, și la el însă, dragul prichindel n-a zburdat mult printre vise c-avea treabă… Reușise să dea jos deja pernuța, pătura, jucăriuța din culcușu-i…