Visam

Visam la liniște… O am, dar nu-i cea pe care-o speram, pe dinlăuntru ci pe-afară, deși, acum, e primăvară și-ar trebui zumzet să fie nu doar de-albine pe câmpie, și-ar trebui să râdă-n soare nu numai păsări cântătoare… Nu zic că nu-i plăcută… Este dar nu când zgomotul dă peste margini de suflet, când durerea…

Multe

Multe bucurii mari nu le-am trăit încă și-mi fac planuri pentru răsucit țărmuri între ele să le-aduc aproape, să-mi țâșnească iarăși păsări de sub pleoape care știu să cânte-a ’nalt , nu doar a dor și-s tâmplă în tâmplă și în cuib și-n zbor… Voi ajunge vremea care îmi va pune notele-aurii pe-ale verii strune,…

Te rugăm

Trece-ne, Doamne, de hăul ăsta care vrea să-nghită oamenii cu tot cu tăul lacrimii, într-o clipită… Vrednici, nu suntem noi poate dar e mare mila Ta… Din acest abis Ne scoate, rogu-Te și-om căuta să fim altfel, mult mai buni, mult mai calzi, mai luminoși, nu vom mai stârni furtuni, n-om mai fi răutăcioși… Trece-ne,…

Din nou

Te primenești, mărule drag, te primenești… Ca-n orice primăvară-ți pregătești cu grijă crengile, mai noduroase, mai vlăguite de furtuni tăioase ce au trecut cu grindini printre ele și-au pus atâția muguri în atele… Îți scuturi scoarța ici și ici crăpată și-ți scoți din cufăr ia înflorată să mi te-arăți lumii întregi și mie la-această făr’…

Mai mult ca oricând

Viața-i fragilă și de-aceea-ți spun mereu s-ai grijă…-i ca o păpădie crescută într-o margine de drum ce poate-ajunge iute sub călcâie cărora nu le pasă că strivesc, că fac să tacă verdele-ntr-o floare, cărora nu le pasă ce zdrobesc, ce fac una cu lutul sub picioare… Acum cântă în muguri și-i zâmbește soarelui cald, acum…

Acum

Feriți-vă de-atingeri cât puteți dar mângâiați cu vorbele, întruna pe-aceia ce în inimă i-aveți pentru că viața nu e decât una și trece mult prea repede… Hrăniți speranța cu speranță ne-ntrerupt și în credință fi-vor întăriți că lanțul clipelor nu va fi rupt, că vor putea din nou vedea lumina jucând a bucurie-n ochii lor…

Azi

Sunt tristă, mamă, că nu pot la tine nicicum să vin… Nu-s peste țări și mări dar e-un ceva ce locului mă ține… Nu vreau s-aduc cu mine-amenințări pentru-a ta viață…-i și așa plăpândă… E și așa pe-al vremii ghem puțină… E, pentru mine,-absența o osândă dar condamnarea-i o primesc senină știindu-te la adăpost de…

Mai ieri

Nu ne lipsea nimic… De toate-aveam… Și-un cuib al nostru, cald, și soare-n geam, și brațe de primit, și mâini de dat, și drumuri fără teamă de urmat… Nimic nu ne lipsea… Aveam de toate… Aproape oameni, visuri peste poate de numărat, și pânză, și culori să ne pictăm propriul tablou cu flori… Puteam să-aprindem…

Realism

Totul va fi bine! Dar nu pentru toți… E război… Puține-s șansele să scoți a vieții cămașă nemototolită, de foc neatinsă, de fum ne-nnegrită… Stai în sân cu frica… Va tot face pui… Va-ngroșa sarica gândului oricui cu-ale ei rețineri, cu-ale ei nevoi și va stinge multe-nflăcărări cu ploi… Mulți nu or să uite stelele…

Visând să-și întindă aripile

Pasărea-nchisă-n colivie încearcă gratiile-ntruna… La rând ia una câte una căci cerul veșnic o îmbie cu-azuru-i și cu zboruri ‘nalte… Le clatină mereu, mereu visând de-aproape-un curcubeu să vadă și prin nori să salte… Cântă și ea… Trilu-i de dor de ducă suflete vrăjește și zeci de-auzuri răscolește cu glasul ei sfâșietor… Pasărea-nchisă-n colivie visează-ntruna-n…

La mulți ani, POEZIE!

Viață, de o viață gândurilor mele le-am tot dat dar și eu am primit ‘napoi cu larghețe,-ntruna viață de la ele fiindcă-au fost tot timpul cu-umbrele-n război… Când, câte-o furtună îmi stingea lumina liniștii, cu torțe de senin veneau… Pradă pârlogirii nu-mi lăsau grădina și de toți lăstarii clipei se-ngrijeau… De o viață, viață gândurilor…

Și eu, ca și alții

Când nu furtuna-mi bate-n geam ci-o ploaie cuminte,fără grindini,liniștită și-i cald și bine în a mea odaie nu-l strig pe Dumnezeu…Când e lovită de trăsnete întreaga-mprejurime și cad copacii, smulși din rădăcini, și-o biciuiește vântul cu asprime apar și-ale litaniilor lumini în gândul meu, în lumea mea albastră… Când îmi e greu de Cer îmi…