În gândul lumii

Acum, ploaia-a tăcut… Se-ndepărtează cu armia-i de picuri tot mai mult și soarele din nou pe cer așează pledul cu flori de nori făr’ de tumult… Lumina limpezită mă trezește la viață și pe mine… Aripi prind și zbor și cânt căci clipa mă vrăjește și-mi umple-ntreaga inimă de jind să mi se-audă trilul tot…

Mie

Când spun toamnă,-mi vine-n minte o cană de ceai fierbinte, pledul frunzelor pe mine pân’ la gât, șiruri aldine, lungi de păsări migratoare ce se pierd ca fumu-n zare, pudra brumei peste toate, ploi ce plâng, nenumărate, legănatul lin al mamei, clinchetul blând al aramei în pădurea ce-n pruncie îmi primea cu bucurie pașii neastâmpărați,…

Astăzi

Bulgării de crizanteme m-au trezit cu-al lor parfum de neconfundat, pe-o vreme ce ne-a ispitit la drum pe cărările pavate ochi cu frunze ruginite, pe potecile-ncastrate între ierburi veștejite să ne pierdem noi de noi cei de griji împovărați, noi de-al ăstei lumi convoi plin de nori învolburați… Bulgării de crizanteme de pe pernă m-au…

Zi de toamnă

Azi e chiar o zi de toamnă, dintr-acelea mohorâte, ce la stat sub pled te-ndeamnă, unde-i cald… Posomorâte umbre-ntunecă fereastra ce-mi dă-n stradă și pe mine un picuț, fiindcă albastra zare e acum fărâme,-n pumnii reci ai dimineții… Tot întinsul tace-a ploaie ce va mâzgăli pereții inimilor cu șuvoaie de melancolii o vreme… Azi e…

Mereu

Voi tresări mereu de bucurie când pașii tăi s-or auzi aproape și păsări de lumină de sub pleoape țâșni-vor fericite să te știe din nou cu mine sub același cer, din nou cu mine pe același mal de liniște, când ești aici vernal, cu limpezimi bizare de prier… Mă voi însufleți numai gândind că-mi vei…

În al meu suflet

Ai vrut să fii doar tu… Doar tu erai… Tu și-amintirile mereu ai fost, (cele pe care n-ai cum să le dai afară din al inimii-adăpost)… Numai pe tine te-am lăsat cu-ntreg convoiul tău de visuri înlăuntru… Numai de tine-am vrut pe veci să-mi leg lumina duioșiei dinlăuntru cu firul mângâierii, subțiat de vremea cu…

Nimeni

Nimeni pe-acest drum… Doar eu…Eu și vântul cel tomnatic…Eu, vântul și doru-mi greuîn acest decor cromatic,magic până peste poate…Toți munciți de câte-un gând,toți aduși un pic de spatede-o povară, toți lăsândurme-n urmă diferite,foșnete mai mari, mai miciîn aceste ruginitecergi de frunze de pe-aici…Nimeni pe-acest drum… Doar noi…Noi și-o toamnă de poveste…Noi și-o toamnă fără ploi,fără…

Ce-a rămas?

Ce-a rămas din tine, floare ce-n grădina-mi ai sclipit ca o stea din carul mare și parfum ai răspândit fără să te-ntrebi vreo clipă nici de ce, nici cui îl dai? De frumosul tău risipă ai făcut cam de prin mai până azi cu toată, toată a ta magică lumină, până azi când scuturată ți-e…

Niciodată

Eu n-am știut ca frunza mereu nici când să cânt, nici când să tac a toamnă, nici când să-mi leg de vânt umbra cea visătoare spre-a fi prin nori purtată, dusă la întâmplare pe marea-nvolburată a clipei de poveste… Nu, n-am știut mereu când a fost timp de vorbă de stat sub curcubeu cu ramurile-mi…

Nestatornică

Nestatornică mi-ești, fericire! Vii când nu te-aștept în viața mea, pleci când nu m-aștept să pleci din ea… Mă golești de zâmbet în neștire și mă umpli ca pe o fântână cu-apa-ți vie când îți împletești drumul cu al meu, când îți oprești graba-n grabă să mă iei de mână… Știu că nu poți fi…

Ca tuturor

Da, chiar mi-e dor de viața mea cuminte și plină de frumos, de dinainte când pașii-mi se puteau pe-oriunde pierde și mâinile-mi pe-oricine să dezmierde dacă simțeau s-o facă-ar fi putut… Tânjesc cumplit după acel trecut în care între noi sârma ghimpată a fricii nu era înfășurată pe gleznele atâtor pași de gânduri ce caută…

Așteptată, așteptată

Așteptată-ai mai fost toamnă, de-oameni mari și de copii dar ești altfel, dragă doamnă, decât te știam și-n vii, și-n pădure, și-n livadă, și pe câmpuri, și la școală… De-uscăciune faci paradă și cu reguli dai năvală,-n orice colțișor de lume pe-unde mișună ceva suflete… Cu ploi și brume veneai deja altcândva la ăst timp,…