Ca tuturor

Da, chiar mi-e dor de viața mea cuminte
și plină de frumos, de dinainte
când pașii-mi se puteau pe-oriunde pierde
și mâinile-mi pe-oricine să dezmierde
dacă simțeau s-o facă-ar fi putut…
Tânjesc cumplit după acel trecut
în care între noi sârma ghimpată
a fricii nu era înfășurată
pe gleznele atâtor pași de gânduri
ce caută de liniște intrânduri…
Da, chiar mi-e dor de viața-mi și de tine
om cu privirile mereu senine,
om cu surâsul veșnic înflorit,
om îmbâcsit de visuri, dor cumplit…

Aura Popa, 16.09.2020

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.