Mult

A plouat și tot mai plouă dar eu am umbrelă nouă și prin ploaie tare-mi place… Sar întruna prin băltoace și-ncerc stropii-n palma-mi mică să îi prind dar tu, pisică de ce ai ieșit prin frig? Vino-ncoace când te strig că te udă-ntr-o clipită și nu vreau să fii răcită… Hai sub umbreluța mea, ghemuleț…

Pe la tâmple

Ce dacă e toamnă… Ce dacă… O fac eu cumva să mai tacă, să nu îmi mai cânte cu ploaie pe geamu-aburit din odaie, să nu îmi mai cânte cu vânt și frunze ce cad la pământ. O fac eu cumva să mai scrie un alt șir de pași pe hârtie de drum de la…

În mâna ei,vioara

O prelungire-a brațului părea și cu atâââta patos transmitea emoție… De-o auzeai cântând plecai transfigurat, cu ea în gând și multă vreme te-ntrebai cum poate avea copila astă-acuitate, cum reușea cu un vibrato fin ca să mă facă-n fața-i să mă-nclin. În mâna ei, vioara era torță și muzica o-adevărată forță. Trecea cu-atâta pace prin…

Până azi

Mămăruța mea de fată nu văzuse niciodată frunzele smulse de vânt și trântite la pământ. Sta-n grădină, ca vrăjită și le toooot privea uimită cum în roiuri se-adunau și-n ploi galbene cădeau. Ca din arc parcă scăpată am văzut-o dintr-o dată cum s-a repezit în casă și-a luat ceva de pe masă. Ce-a luat? Doar…

Am încercat

în doi geometria pe tăcute dar jocul acesta cu o simplă frânghie de lumină ţi s-a părut a fi destul de anost, învechit şi banal şi pentru că adori să complici lucrurile ai făcut tot posibilul ca lumea să mi se cutremure în preajma zidurilor de neîncredere la intervale egale introducând noi reguli şi noi…

Tablou autumnal

Are toamna-n coșul ei tot ce vrei și ce nu vrei, fructe dulci și parfumate ce-abia-așteaptă-a fi mușcate de copiii pofticioși, strugurei foaarte gustoși din belșug, și nuci, și-alune și legume taaare bune. Le așază în cămări și-apoi umblă pe cărări cu un șevalet sub braț și pictează cu nesaț tot ce prinde, frunze, flori,în…

Știu

Vei pleca și tu… Sunt și liniști ce pleacă… Vei pleca și tu…Și-acest vis o să tacă… Vei pleca și tu… Cauți pași pentru drumuri care duc și tot duc ale verii parfumuri. Vei pleca și tu… Nu mai sunt sărbători… Vei pleca și tu… Eu te dor, tu mă dori… Vei pleca și tu…

Și azi

E-n mine o luptă cumplită, iubire de care tu nu știi… Și nici nu aș vrea… O luptă în care tot cad, în neștire oștenii speranței din armia mea. Au fost câtă frunză… Puțini au rămas… Au fost câtă iarbă dar nu mai au glas… S-au stins rând pe rând, doborâți de nimicuri mai grele…

Dragilor,

Haideți să vă dau o veste! Mițu-al meu s-a însurat 🙂 cu o mâță… de poveste. Ea dungată, el dungat, potriviți nevoie mare- au făcut vreo cinci puiuți toți dungați, toți de-o culoare și atââââta de drăguți că aș sta să îi privesc ziua-ntreagă însă… pot? Cloșcă-i Mițu… Nu-ndrăznesc să m-apropii nici c-un ciot. De-ați vedea…

Perpetuu

Dacă-n astă poveste îți sunt numai ecou într-o altă poveste mă voi naște din nou până când voi fi cântec, până când voi fi glas pentru fiece notă din refrenul rămas. Mă vor scrie penițe de risipă mereu și pe nori, și pe frunze, și pe-al vântului zmeu, și pe-această hârtie creponată de lut până…

Steluța florii de colț

Căzută pe pământul colțuros al unui munte, rădăcini a prins și-a scânteiat atâââta de frumos că mulți pribegi să urce a convins ca să o vadă numai… I-a vrăjit atât de tare gingășia ei că fiecare-n parte și-a dorit s-atingă acest dar, scăpat de zei și pentru asta n-au dat înapoi nici când furtuni pe…

Adesea

Cuib își face ca-ntr-un pom uscătura și în om. De-orice sevă îl golește și de tot îl gârbovește. Câteodată n-are timp nici să schimbe-un anotimp sau să-și pună în sertare ceva rugi întru iertare. Neschimbate-s toate-n jur, sub al lunii abajur dar în omul răvășit de-uscătură-i vânt cumplit, e-o de nedescris furtună ce nori negri…