Flash

Sunt mult prea tânără să-nnod a viselor albastră sfoară, de-acum, de-al renunțării pod… Nu din cutie o vioară își face cântul auzit… Nu din cutie povestește de cerul ei, cu nori spuzit sau stele,-atunci când o răzbește prea plinul unei amintiri… Nu din cutie face valuri căci ale ei istorisiri talazuri sunt doar între maluri…

Tu

Te gândești vreodată la pustiul care l-ai lăsat în urma-ți? Cu a ta plecare a plecat și vara cu-al ei val de flori, cu-ale ei aprinse, vesele culori și-a crescut nisipul… Peste tot nisip vezi acum și cactuși pe al zilei chip în care se-nțeapă mâinile-mi mereu încercând să prindă al speranței zmeu… Te întrebi…

Luna era aseară stacojie…

De ce? Habar nu am… Nu m-a mirat atât de mult culoarea-i purpurie ci felu-n care își ținea-nclinat în pumnii de-ntuneric părul nins de fluturi meteori și flori stelare… Era pe cer un roșu prea aprins ca să nu-mi sară-n ochi a lui splendoare mută, să nu mă facă să-mi opresc preț de un sfert…

Când ești mic

Poznele sunt de la sine înțelese… Se așteaptă cei din jur să ai la tine în program câte o faptă mai năstrușnică ce lasă în jur gurile căscate… Când te vezi singur în casă,-ți vin idei nenumărate… Ultima ce mi-a trăznit? Să-mi spăl părul, singurică în chiuvetă… Am „topit” tot șamponul, să nu zică cineva…

Iubirea,-mi tace…

Nu vrea să vorbească de-un timp cu nimeni… Nici măcar cu mine… Nu vrea în ochi pe nimeni să privească… Tace și umblă goală prin ruine, tot căutând ceva ce doar ea știe ce este și la ce îi folosește… Tace și stă-n a inimii chilie chircită într-un colț când obosește să răscolească-a timpului cenușă…

Doar inima

Sunt urme-n lut pe care doar inima le vede, doar inima nebuna le simte și le crede în stare să ajungă limanul de poveste, în stare să atingă ale uimirii creste… De n-ar fi ea în valuri de visuri să ne-mpingă zadarului ușor i-ar fi să ne convingă să punem punct tot timpul, tot timpul…

Știu

Da, știu că-s imperfectă… Știu că amși rânduri gri și negre în cuprins,și dâre verzi și pete pe-al meu geamde suflet de la ploi ce mi-au surprins lumina zilei pe picior greșit…Știu că-mi lipsesc și valuri, și culori,și îndrăzneli, și pași pentru zoritpe câmpul serii, printre flori de nori și tocmai de aceea-i prețuiescpe-aceia care-n…

Îți tot repet

Îți tot spun, inimă, să ai răbdare și tu ce faci? Întruna mă zorești… Întruna-a stăruință ticăiești să plec să-i caut râsu-n lumea mare… Nu înțelegi că încă nu e timpul, că nu sunt vindecată pe deplin ca să pot lua furtunile în plin în piept când schimbă viața anotimpul… Nu înțelegi că-mi trebuie mai…

Și ție

O să îți vină rândul să străbațicetăți și puste, dintr-un cap într-altul,de la rutina ta să te abați,mergând pe sfori sau săgetând înaltulcu fulgerele ochilor avizide orizonturi altfel, inedite…O să îți vină vremea să deschiziși ție porți spre lumi, mult diferitede-a ta, să explorezi necunoscutulcât îți dorești, să vezi ce n-ai văzutși-n alte părți și…

Gand reflexiv

Când vezi cu ochii moartea și te întorci la viață nu mai pierzi timp cu umbre…În orice dimineață cauți cu-nfrigurare lumina, peste tot, o pată de culoare, tristeții-un antidot, te-agăți de orice clipă cu degete de vânt, cu sfori de ploi albastre, cu valuri de pământ să mai auzi cum cântă în crâng o turturea,…

De-un timp

Toate în jurul meu vorbesc de toamnă că e pe undeva pe drum, pe-aproape și că deja cu-arama-i își înseamnă câte un loc unde ar vrea să-ngroape ai brumei sâmburi să și lăstărească la timp ca să aducă veștejirea, că a-nceput lumina s-o micească în ochii zilei, că și-a pus oștirea de nori, chiciuri și…

Ce știi

Ce știi despre toamnă, mare? E departe? E aproape? Umblă vara să mi-o-ngroape cu a frunzelor ninsoare sau nici nu se sinchisește că e vremea pentru pârg, că e timpul pentru sârg și la soare lâncezește și ea, draga, ca și mine? Ce știi despre ea? Acum e departe sau pe drum cu paleta-i de…