Suflete

De ce trebuie să știe orice piatră că-ți stinge ție vântul focu-n vatră, că-ți trece ție zâmbetul prin apă și că nu-i nicio lume să te-ncapă? Nu cred că-s multe cărora le pasă că arzi sub pled sau mori de frig în casă, că ți-e crestată carnea și te doare cumplit când viața-n ea aruncă…

Nu

Nu eu le-am lăsat pe vise să moară… Cu jar de iluzii ne-ntrerupt le-am hrănit, le-am dus apă vie în pumni,le-am pus scară spre-un cer fără nouri de teamă-n zenit. În toate ai fost și-ncă ești sărbătoare dorită,-așteptată a lutului meu, acea fără seamăn, de zâmbet culoare ce umple o lume și azi, și mereu….

Te-am văzut

În oglinda unui vis cum stăteai în spatele ușilor închise cu vraful acela de cărți pe birou privind golul chircit sub semnele de întrebare. Mi te-am imaginat tresărind, luminat de un gând ca de un felinar, arc în mâna clipei ce bătea cu degete de vânt în fereastră. Mi te-am închipuit nins pe dinafară, încrețit…

Mereu

Mă treceai de nori,mă-mbrăcai în flori, mă ștergeai de ploi și-mi vorbeai de noi, despre cum vom fi când vom mai albi, despre cum vom sta pe aceeași stea veșnic mână-n mână,veșnic împreună și mă-mpresurai cu-al tău șal de rai când treceam prin iad gata să mă scad, când mă-mpotmoleam și în colb cădeam, când…

Ce sunt azi

Eu? O iarnă… Tu? Tot iarnă… Între noi ce să se-aștearnă? Ghețuri groase, de tăceri, nu zăpezi de mângâieri, nu zăpezi de duioșii, nu zăpezi de bucurii… Tooot visăm la sărbători și la alt fel de ninsori nu la ger, nu la îngheț ci la un răvaș citeț pe ferestrele de rai și la șoapte-n…

Temătoare

Stai și aștepți un semn, oricât de mic de la cel drag, să știi că îi e bine… Până-l primești, nu-ți arde de nimic și nu-i un gram de liniște în tine. Urechea ți-e ciulită, gândul dus acolo unde-l știi pe el că este. Privești când înspre est, când înspre-apus sperând că dintr-acolo se ivește…

În așteptare

Le-am dat lustru la ghetuțe… Nu mă credeți? Sunt boboc! Parcă-n vârfuri au steluțe… Stare însă n-am deloc. Mă foiesc încolo,-ncoace, și sunt tareee agitat… E un gând ce nu-mi dă pace. Dacă Moșul n-a uitat boroboațele făcute peste an? C-au fost destule, recunosc… Dacă pierdute nu sunt bețele ce nu le vrea niciun copil…

Iubire

Nu spun “mi-e imposibil fără tine” pentru că e posibil să trăiesc ca umbră-a celei ce cânta s-aline cu glasul ei timid,copilăresc, ca umbră-a celei ce mergea pe ape ca să salveze zilnic pescăruși ce încercau din zbor să se adape și de-osteneală tot cădeau răpuși… Nu spun că aerul nu-mi va ajunge să mai…

Reper pentru veșnicie

Îmi vei rămâne-n minte așaaa, plină de viață, așa ca mai ’nainte cu zâmbetul pe față larg,luminos, năvalnic, gata să fascineze cu aeru-i șăgalnic și-n inimi să te-așeze. Nu tristă, nu slăbită de boala nemiloasă, de umbre chinuită, nu pală, ci frumoasă așaaa, ca în pruncie când griji nu existau și îngeri sortiți ție pe…

Iubirea

În mine nu s-a stins, n-o să se stingă dar trebuie pe sine să se-nvingă, să-nvețe când să tacă, când să cânte, când să-ți aducă flori, când să cuvânte, să-nvețe să se lepede de-ambiții, de tălmăciri prea lungi, de premoniții… N-a fost nicicând, nu este ca oricare. A fost infimă, a crescut prea mare să…

Române

Lasă fapta să vorbească despre cât îți iubești țara, despre cum vrei să-și trăiască vara, iarna,primăvara și-orice anotimp ce-i trece pragul casei primitoare… Nu doar în urări te-ntrece, zbate-te să-i fie soare, zbate-te să-i fie bine, niciun munte să n-o doară, s-aibă zările senine și ce măcina în moară, s-aibă în a ei grădină flori…

Parcă ieri

Parcă ieri a fost prima zăpadă neatinsă ce m-a fascinat cu a ei de fluturi cavalcadă când sub geamul meu s-a așezat mai tăcută decât o poveste ce s-a spus și-ntre coperți și-a-nchis tot acel tumult ce dădea peste… Parcă ieri a fost și primul vis care m-a trezit din amorțire și că pot zbura…