Niciodată

Iubirea nu te-ntreabă dacă poate să-ți intre-n suflet… Nu bate la ușă… Nu anii de pe umeri ți-i socoate când caută mâinii tale o mănușă ci potrivirea ei pe orice deget… Nu calculează… Riscă pe-orice drum și urcă munți de visuri fără preget să pună bucuria în album… E curgere-n aval de interdicții, e abundență…

Tu, iubire

Până la sfârșit în pieptul meu ai să bați… Mă vei trezi mereu… Fără tine nu pot să zâmbesc. Doar exist, ca umbră… Nu trăiesc… Ard în vreascuri ude de cuvânt și pe strune de neliniști cânt… Chiar dac-ai s-aduci numai ninsori și-am să văd numai de gheață flori n-o să vreau departe să îmi…

În liniștea noastră

Ne-ntâlnim tot mai rar… După fluturi alergi să-i pozezi lângă mare și pe valuri tot mergi. Ne rămâne povestea doar cu pagini de dor dureros după-atingeri, nesfârșit după zbor… Prinși în larma plecării nu vedem, n-auzim cum se tânguie zarea fiindcă n-o mai privim mână-n mână, iubire, cum se tânguie ploi că lăsăm ziduri oarbe…

Din seria pozne (3)

Ca să am ce ține minte nefăcute-am tot făcut… Niciodată prea cuminte copilaș n-am fost… Știut e că nici nu se prea poate când ai genă de ștrengar. Și-ai mei le-au făcut pe toate… Prea departe mult nu sar. 🙂 Astăzi încă una “lată” vreau să vă istorisesc. La pământ, ograda toată cu un vin bisericesc…

În calendarul trecerii

E-o nouă zi… Ca toate celelate nu-i fiindcă alte clipe îți aduce, alte-ntâmplări și-alte opriri în halte. Prin alte labirinturi te conduce și ce alegi acum ca să se-ntâmple se va vedea în mâine negreșit, în iarba argintie de pe tâmple, se va vedea-n al umbrei ticăit. Ce ieri făcut-ai se și vede-n azi… Semințele-au…

Spune-mi

Ce mă fac eu cu tine, suflete-ndrăgostit? Calci tot timpul pe mine, ești tot timpul ciuntit fiindcă-alergi pe câmpia nesfârșitului dor doar desculț… Îți pui ia și gonești spre izvor ca să-i cânți în lumina îmbătată de-amurg și cu el să iei cina în al dragostei burg… Ce mă fac eu cu tine, suflete-nflăcărat? Calci…

Cu tine

Amintiri am adunat și din munți, și din deșert, și din cel mai depărtat colț de lume dar nu-mi iert că n-au fost doar luminoase, doar din cele lucitoare, doar suave, doar frumoase ci și fără de culoare pentru că puteam mai mult din tot ce-am să dăruiesc, mult mai mult să te ascult, mult…

Tablou cu păsări

Nu-i dimineață-n care să nu pună firimituri în geamuri, pentru ele… Se strâng ciopor și-și iau chiar și din mână tainul de grăunțe, mititele… Văzându-le, de-acum netemătoare îi scapără-n privire bucuria. Le-a îmblânzit când gerul era mare și își cânta și-n pietre simfonia. Stăteau pe lângă casă zgribulite, încolo și încoace țopăind, de chinu-nfometării istovite,…

Cum?

Cum să nu zâmbesc întruna când de tine sunt iubită cum de soare nu-i nici luna? Cum să nu fiu fericită când m-așteaptă brațe-ntinse, primitoare și priviri doar de dragoste aprinse, când m-așteaptă trandafiri roșii care să îmi spună cât de tare ți-am lipsit când departe, nu-mpreună fiecare-a rătăcit? Cum să nu simt lumea toată…

Pe-aici

Au început câmpiile să scrie cu bumbi de păpădie poezie… Sunt peste tot metafore gălbui pe rândurile lutului verzui să tot citim, să tot ne bucurăm și fascinați pe pajiști s-alergăm… Dar nu vor fi, o știm, nemuritoare fiindcă vor vrea ca fluturii să zboare, să facă ochi de prunci să strălucească, suflând în ele,…

Mereu

Găsește-ți timp să mângâi, să alinți, în preajmă și-nspre tine să privești, s-asculți și tânguiri și rugăminți și să încerci cumva să le-mplinești… Găsește-ți timp să râzi, să-mbrățișezi, să cânți, s-alergi prin flori, să ții de mână, cu ochi deschiși sub stele să visezi, să spui iubesc cuiva sub clar de lună… Găsește-ți timp să…

Multă vreme

Ți-am privit de departe și deșertul, și marea, și pământul ce-mparte spori de cântec cu zarea, și câmpia, și munții, și genunile toate de sub cutele frunții, de trăire săpate… Ți-am privit nebunia cățărată pe schele de cireși, fantezia fluturând pân’ la stele aripi albe,-nsetate doar de-nalt și-azuriu și „văzând” peste poate mi-am dorit să…