Cu tușul uimirii

Au rămas nescrise filele-n jurnalul întâmplării noastre… Am abandonat mersul pe zăpadă căutând vernalul când un pui de vifor ne-a îndepărtat. L-am lăsat să intre între noi, să pună și mai multă iarnă… Șuerul din glas l-am luat drept cântec sub un ciob de lună ce stătea cu norii clipei la taifas. Îmi e ger…

Până acum

N-a știut bietul tăticu’ că de doarme cu piticu’ „ștampilat” va fi și el cu ruj roșu puțintel. Să îl fi văzut ce față a făcut de dimineață când oglinda-așaaa-nsemnat cu pupici i-a arătat spatele întreg, ce tare a râs de-astă poznă mare a mămicii c-a trezit casa cu-al lui hohotit. N-a știut… Acuma știe ce întruna-mi…

Cu toată ființa

N-am vrut să fiu în drumul tău decât acea lumină-n care-ai sta oricât, fără de timp, fără să te gândești că sunt și alte căi ca să zidești eternitatea, c-ai putea zâmbi putând și altă liniște iubi… N-am vrut să fiu un suflet oarecare ci-acela căutat cu disperare din lume-n lume și din viață-n viață,…

Undeva, cândva, cineva

Undeva, cândva, cineva a lăsat în mine ceva. Ce-a lăsat? Un pârdalnic de dor ce îmi face din suflet cuptor și mă seacă… M-aprinde, mă stinge, mă golește de nori sau mă-mpinge în genuni, mă-nveșmântă-n cascade și din orice uimire mă scade. Nu mai știu când mi-e soare sau lună fiindcă-n mine e veșnic furtună….

Fără alternativă

N-am vrut să fiu eu spin… Așa mi-e dat să apăr lujerul de trandafir. Cu ascuțișul meu ne-nduplecat, să-l țin departe chiar și pe zefir cât e doar bumb de viață mititel bobocu-n care clocotește raiul, să aibă timp să încolțească-n el lumina caldă ce-o aduce maiul, cea îndrăzneață a lui Cireșar și chiar a…

Cu sufletul întreg

Iertăm fiindcă iubim și e firesc să-nchidem ochii uneori la toane pentru că a greși e omenesc și toți ne prindem gleznele-n capcane. Toți suntem luați de valul de ispite din când în când, toți suntem îmbiați de-nalt, de-adânc, de câmpuri înflorite, de ne-nțeles și nou mereu tentați … Iertăm fiindcă iubim, de multe ori…

Eu, ție

Nu ți-am cerut nici cerul, nici pământul… Nu te-am trimis vreo stea să îmi aduci ca să mi-o prind agrafă-n păr cu vântul, nici flori de colț, nici pui din cuib de cuci, să-mpăturești vreo mare sau vreun munte, să mergi pe sfoara ploii din prier sau pe-a ninsorii albă,-ngustă punte ce leagă-n mai livezile…

Transformare la minut

Astăzi, mami,-s cățeluș… Cum mă cheamă? Azorel! Așa să mă strigi de-acuș c-altfel nu vin la apel. La orice mă-ntrebi c-un ham voi răspunde, imediat dar să știi că dinți nu am pentru oase… De păpat dă-mi tot mâncărica mea cea bunuță și-arătoasă. De dormit, dorm pe podea dar să nu mă scoți din casă…

Fără-ndoială

Greu voi trece, dar voi trece și peste-acest șubred pod fiindcă știu cât e de rece râul și-n al lui năvod nu-mi doresc să mai fiu prinsă… Dincolo am să ajung de-al lui clocot neatinsă chiar de trebuie îndelung să-mi țin umbra agățată, să mi-o târ, să mi-o împing de la spate când se-arată temătoare,…

La întâlnirea sufletelor

Ea n-a venit… Și banca s-a-ntristat zărindu-mă atât de abătut, atât de răvășit și de-nnorat, atât de împietrit și de tăcut. Nici trandafirul nu mai strălucește cum strălucea… E tot mai veștejit. Văzând cu ochii parcă se-ofilește știind că-i doar un lujer irosit, că nu va mai aduce nimănui stropul de bucurie mult visat… Are…

Păsările liniștii

S-au tot rotit țipând deasupra mea a desfrunziri, a brumă-n straturi groase pe trandafiri, a zile friguroase, a valuri ruginii de vreme rea apoi s-au făcut puncte tot mai mici sub ochii mei, în zarea cenușie ducând pe aripi vara aurie, lăsând melancoliile aici și cuiburile goale, părăsite pe ramuri noduroase, tot pustii, tot ca…

Din rama toamnei

Uite ce zi frumoasă ne zâmbește! Dă-mi mâna ta și hai să explorăm ținutul ăsta, parcă de poveste și straie de uimire să probăm fără de număr… Nu avem nevoie decât de timp și astăzi e de-ajuns să ne lăsăm de pași purtați în voie, pândind în orice foșnet un răspuns la marile-ntrebări: de ce,…