În viața noastră

Vine ce e de venitși ce-i de plecat se ducegăsind timpul potrivit,convenabila răscruce,pasul cel mai adecvat.Totul este în mișcare.Hohotul abia schițatori se-aprinde ori dispare.Pleacă ce e de plecatși ce-i de venit se-aratăgăsind mersul ne-nfricat,umbra cea mai luminată,timpul cel mai potrivit,convenabila răscruce.Trăim doar ce ni-i sortitși ce nu-i menit se duceca și când n-a fost vreodatăc-alternanță-i…

Nu, nu numai tu

Nu numai tu te întomnezi, iubite…Și mie-mi ruginește așteptarea,și mie-n zori mi se golește zareade păsări ce spre sud vâslesc grăbite.Și eu cobor în mine tot mai dessă caut un crâmpei de amintirece ar putea tristețea-mi s-o deșire,și eu de-o vreme din lumină iesîmpleticindu-mă de dor… Și eumiros a veșted parcă tot mai mult…Nu doar…

Învață să te bucuri!

Să nu-nflorească-n van nicicând livezi,să-ai ochi și pentru nori, și pentru mare,și pentru munți, și pentru câmpuri verzi,și pentru-al toamnei val și pentru soare…Să îți faci vreme și pentru schimbatnuanțe de apusuri între ele,și pentru rătăciri de neuitatde mână cu iubirea ta, sub stele,prin burguri de hoinari însuflețiteși zi și noapte, pe cărări de lutcu…

Azi

A toamnei partitură e jilavăde la atât de mulți bemoli de ploi,de la atâtea cețuri la octavăși brume ce ne lasă pomii goi.Încearcă vântu-ntruna să o zvânte,cutele-i arămii să le zbicească,să poată iar al ei arcuș să cânte,refrenu-i pe poteci să năvăleascăca o lumină care a scăpatdin ale beznei mâini tremurătoare,ca o văpaie care-a evadatdin…

Te-aud

Te-aud, frunză, cum suspinicând te-nfașă în răcoaredimineața, cum te-nchiniși te rogi… Știu cât te doaregândul c-ai să părăseștiramul-casă în curând,c-ai să uiți să mai zâmbeștiverde și-ai să pleci târândumbra vinei după tinepentru câte n-ai trăit,pentru-acele prea puțineclipe-n care-ai strălucit…Te-aud, frunză, cum suspinicând te-nfașă în răcoareseara și-am de lacrimi pliniochii fiindcă știu cât doareo absență, un…

Căutând un leac

Toamna a căzut pe gânduridupă ce i-am arătattot nisipul dintre rânduricare-n timp s-a adunat,toată umbra împietrită-nochii poeziei mele,toată vremea irosită-nnouri, la cules de stele…Ar fi vrut să înțeleagăcum ai vrut și tu cândvace de zâmbet mă dezleagăși mă leagă de-altceva,ce vâltori mă țin departede senin, ce îmi dărâmăliniștea și mă despartede a-ncrederii fărâmă…Ar fi vrut…

De frunze

Se leapădă copacii în Brumarca Dochia, bătrâna de cojoace…Le-aruncă-n vânt pe toate când au jarîn ale lor nervuri și sunt buimacede-atâta răzvrătire de culoareîn foșnitoarele hârtii din jur,de-atâtea ploi și oaze de splendoarece-n ochii dimineții prind conturde efemeritate… Se golescde păsări și de frunzele-arămitecât ai clipi, când văd cum nori roiescși-mbracă zări în pleduri ruginite…Se…

E încă…

E încăUn fir nevăzut între noi, ce ne leagă.Și oricât aș vrea să-l deznod n-am să pot.Nu-s eu fără tine și nu mi-e întreagăFiința, cuprinsul și nu sunt un tot.Te-aștept în secundă, să mergem pe ape.Dansăm fără martoi pe valuri tăcuți.Cât stoluri de liniști se-adună sub pleoapeCu brațele iederi mă prinzi, mă săruțiȘi cerul dispare……