În garda… cuminţeniei

Cu urechile ciulite sunt mereu de când mi-a spus
bunicuţa o poveste c-un moşneag care s-a dus
peste-un măgăruş obraznic ce bătea dintr-un picior
şi spunea „nu vreau” întruna… A strigat dup-ajutor

când i-a văzut gura strâmbă, ochii mari, adânci, sticloşi,
ferfeniţele de haine, pantalonii cei soioşi,
sacul fără fund în care ar fi vrut să-l vâre-ndat’
fiindcă el, de mii de ori din treabă l-a deranjat

dar cine să-l izbăvească de pedeapsă când pe toţi
cei ce l-ar fi vrut aproape i-alunga ca şi pe hoţi
cu un ţipăt, c-o jicnire, cu un ghiont sub coaste chiar…
L-au scăpat, ca prin minune paşii mamei… Acum rar

mai rostesc „nu vreau”… Mi-e frică tare, tare, de-acel moş
ce pereţii îi despică sau intră tiptil pe coş
şi vă spun că sunt cuminte, mănânc tot, frumos vorbesc
căci pe moşul din poveste n-aş vrea să îl întâlnesc…

Aura Popa, 14.08.2014
Sursa foto: Internet